Acasa | DEZVĂLUIRI | Cum l-a scăpat Ponta pe Schwartzenberg de închisoare

Cum l-a scăpat Ponta pe Schwartzenberg de închisoare


image

În 1999, Elan Schwartzenberg, le comunica telefonic britanicilor Jonathan Victor Leaver, consultant financiar al societăţilor Lord Trust Ltd, Lunara Investment şi Cristalle Securities Ltd şi Cristina Vogt, că are o mare afacere cu active ale statului român, respectiv achiziţionarea unor imobile de la Fondul Proprietăţii de Stat la preţuri derizorii.

Jonathan Leaver muşcă momeala, aşa că Elan îi trimite oferta prin fax: un aeroport (480 mii de dolari), Grand Plaza (1,1 milioane de dolari), 80 de magazine însumând 9.280 m.p. în Bucureşti (1,18 milioane dolari).

Pentru ultima ofertă, Leaver ar fi găsit pe loc cumpărători, motiv pentru Elan să îi ceară şi să primească 150.000 de dolari necesari mituirii unui şef de la F.P.S., urmaţi la scurt timp de suma de 1,19 milioane dolari, transferaţi într-un cont personal deschis la ING Bank NV-Bucureşti, necesari achiziţionării celor 80 de magazine. Pretextul lui Schwartzenberg  pentru ca banii să treacă prin mâna lui, era acela că era mai bine ca  firma care cumpără de la F.P.S. să fie românească, propunând firma sa, Exclusiv Site SRL. În noiembrie 1999, Elan îi mai păcăleşte o dată pe britanici, spunându-le de data asta că le poate procura de la statul român, pentru 49 de ani, magazinul Junior, situat în centrul Bucureştiului. Leaver îi răspunde că oamenii săi sunt interesaţi de achiziţie, cu condiţia ca Elan să găsească subchiriaşi. Patru zile mai târziu, Schwartzenberg le răspunde că a aranjat cu societatea Prisma o chirie de 1 milion de dolari pe an, din care 400.000 de dolari avans, dar mai cere 150.000 de dolari ca să "ungă" afacerea la autorităţile române. După câteva zile cere iar şi primeşte o suplimentare de 150.000 de dolari, motivând că suma a crescut deoarece au apărut şi alţi competitori. Prinzându-se într-un final de escrocherie, englezii formulează plângere penală împotriva lui Elan Schwartzenberg argumentând: "Considerăm că deşi sumele au fost încasate de către numitul Emilian Schwartzenberg, acesta n-a efectuat nici un demers pentru a obţine închirierea magazinului Junior. La data la care s-au purtat discuţiile, situaţia juridică a acestui imobil fusese stabilită prin H.G. nr.814 din 7.10.1999, publicată în Monitorul Oficial, în care se stabilea exproprierea imobilului pentru cauză de utilitate publică, în beneficiul Ministerului Justiţiei. Practic, nici nu se putea pune problema închirierii respectivului imobil."

Cererea de sechestru obţinută  de cei doi de  la Înalta Curte de Justiţie a Angliei şi Ţării Galilor, până la concurenţa sumei de 1,7 milioane de dolari cu cât au fost prejudiciaţi, a fost însă ignorată de tânărul procuror Victor Ponta, care a fost mandatat să se ocupe de caz. Mai mult, Ponta nici măcar nu a înregistrat plângerea penală a britanicilor, deoarece "litigiul comercial a fost soluţionat pe cale amiabilă". Interesant e faptul că actualul sef de guvern şi posibil doctor in drept, nu ştia că pentru infracţiunea de înşelăciune împăcarea părţilor nu înlătură răspunderea penală, astfel încât Elan Schwartzenberg a rămas liber ca pasărea cerului. Pentru felul profesionist în care a instrumentat cazul, Victor Ponta a devenit preşedinte al Tineretului Social Democrat, apoi secretar de stat culminând cu funcţia de şef al Corpului de Control al Guvernului, în perioada 2001-2004.

Elan, în schimb, şi-a continuat prodigioasa carieră infracţională, in 2004 fiind cercetat din nou, de această dată sub acuzaţia de evaziune fiscală pe motiv că nu a înregistrat în contabilitatea firmei Exclusive Site Development suma de 1.341.808 dolari, bani pentru care nu s-au plătit taxele legale. Şi acest dosar a fost discret închis prin “neînceperea urmăririi penale".

 



Voteaza articol
3.00

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat