Acasa | DEZVĂLUIRI | CAZUL VÂNTU V: Fondul Naţional de Investiţii a fost o CONSPIRAŢIE

CAZUL VÂNTU V: Fondul Naţional de Investiţii a fost o CONSPIRAŢIE


image

Revenind la Sorin Ovidiu Vîntu care, îmbărbătat de succesul obţinut prin acest prim tun tras pe Piaţa de Capital din România (SANEVIT), montează prin specialiştii săi următoarea mare afacere şi anume Fondul Naţional de Investiţii sau celebrul F.N.I. Povestea afacerii începe pe 4 Iulie 1995, atunci când este înfiinţată şi înregistrată în municipiul Constanţa, de către Sorin Ovidiu Vîntu, firma numită S.O.V. INVEST S.A., cu sediul social pe Bulevardul Mamaia la numărul 288 (adresă la care a funcţionat până la momentul radierii).  Această societate specializată în Administrarea Fondurilor Mutuale are ca acţionar pe Sorin Ovidiu Vîntu, care participă prin S.C. Societatea Generală de Investiţii SRL cu 80% din capital.

La înfinţarea F.N.I. au participat “stelele finanţelor”

Diferenţa de 20 de procente din acţiunile S.O.V. INVEST S.A. aparţinea altor acţionari minoritari, persoane fizice fiind vorba de personalităţi ale vieţii financiar-bancare din România acelor ani: Nicolăescu Teodor = 5% din acţiuni, Andrei Elena = 5% din acţiuni, Popa Laura Livia = 5% din acţiuni, Negură Iustina = 1% din acţiuni, Negură Ciprian = 1% din acţiuni, Velişcu Victor = 1% din acţiuni, Popa Nicolae = 1% din acţiuni. Având un capital subscris de 100 de milioane de lei (ROL) vărsat la Banca Agricolă, obiectul principal de activitate al S.O.V. INVEST a fost încă de la înfinţare “Administrarea Fondului Mutual – Fondul Naţional de Investiţii” iar funcţiile de conducere au fost ocupate de următorii: Preşedinte - Ion Andrei, Vicepreşedinte - Petrescu Marian, Vicepreşedinte - Lotreanu Şerban. Toţi cei prezentaţi au fost numiţi în funcţii chiar de Sorin Ovidiu Vântu în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) din data de 17 August 1995.

Fondul Naţional de Investiţii şi “STELELE”

Deci încă de la început, societatea S.O.V. INVEST a fost create pentru a administra un fond mutual de investiţii, în speţă Fondul Naţional de Investiţii. Desigur, nu este suficient să generezi o societate privată şi să doreşti să faci plasamente colective dacă n-ai şi sumele necesare pe care să le investeşti. Asemenea sume sunt atrase pe bază de încredere, publicitate şi multe relaţii, însă la momentul respective, Fondul Naţional de Investiţii nu beneficia încă de încredere din partea populaţie dar avea în spate un grup de interese bine pus la punct. Astfel primii bani intraţi în FNI au venit la grupul de interese aflat în coordonarea lui Sorin Ovidiu Vîntu fiind vorba de următorii: Societatea Generală de Investiţii SRL -Bucureşti reprezentată oficial de Gheorghe Negură, Fondul Proprietăţii Private ll Moldova din Bacău reprezentată de Ion Andrei, societatea Latina Plastic SA reprezentată de Mircea Ionescu Muşcel - Ianculescu şi societatea ARCASROM SA reprezentata de Mircea Costescu (societate prezentă şi în afacerea SANEVIT), fiecare dintre părţi subscriind câte 2,5 milioane de lei (ROL) deci în total 10 milioane (la nivelul anului 1995).

ION ANDREI – Primul Preşedinte al societăţi S.O.V. Invest cu rol de administrare este domnul Ion Andrei, fost director în cadrul F.P.P.2 Moldova (actualul SIF Moldova). El este şi acţionar în această societate prin soţia sa Elena Andrei, devenită ulterior Director al Reprezentanţei F.P.P.2 Moldova din Bucureşti. Prezenţa acestor doi membri ai familiei Andrei denotă legăturile speciale ale lui Sorin Ovidiu Vîntu cu F.P.P.2 Moldova şi cu fostul ei preşedinte Corneliu Iacobov.

TEODOR NICOLĂESCU – specialist în finanţe-bănci este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu după ce reuşeşte performanţa să ajungă Director General în cadrul Ministerului Privatizării din România. Ulterior, Teodor Nicolăescu devine Preşedinte al Băncii Române de Scont, iar în 2001 este arestat fiind acuzat de fraude economice şi execută 18 luni de arest preventiv. În Martie 2010, Teodor Nicolăescu este trimis în judecată de procurorii DIICOT alături de directorul Dramiral Group SA, Mihai Iacob, pentru o înşelăciune de 135 de miliarde (RON) cauzată rafinăriei RAFO Oneşti. Legat de arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu din 9 Septembrie 2010, Teodor Nicolăescu a declarant la postul de televiziune Antena 3, cităm: “Nici un dosar de o anumită amploare nu se face fără un O.K. politic”. În legătură cu relaţia sa actuală (2010) cu Sorin Ovidiu Vîntu, Teodor Nicolăescu a declarat, cităm: “El a considerat că l-am trădat. Mi-a făcut o grămadă de reproşuri. Sigur.. ne-am certat, a fost un schimb de cuvinte destul de dur. Nu e nici Satana întruchipată, dar nu e nici Guru cu bască. Este un om cu bune şi rele, de o inteligenţă remarcabilă”.

VICTOR VELIŞCU – Printre alte personalităţi angajate şi atrase ca parteneri de afaceri de către Sorin Ovidiu Vîntu în FNI se numără un important număr de foşti ofiţeri de securitate, precum Velişcu Victor, fost ofiţer de Securitate la Craiova, angajat în 1994 la BURSA GELSOR -Bucureşti, devenit în anul 2001 consilierul personal al fostului Director S.R.I., Alexandru - Radu Timofte.

ARCASROM SA – legat de societatea ARCASROM SA se poate observa prezenţa acesteia “întâmplătoare” şi la constituirea FNI-ului, dar şi în antamarea afacerii SANEVIT. În anul 2010, ARCASROM SA se afla deja în procedură de lichidare şi conform ultimului raport financiar depus pe anul 2007 societatea a înregistrat o Cifră de Afaceri de numai 14.527 de lei, având datorii de 3.687 lei. La momentul lichidării societatea era administrată de COSTESCU MIRCEA, TOM CRISTIAN LUCIAN şi NEDELCU PETRE DAN, acţionari fiind tot cei trei alături de SABĂU GELU, ROMAN GHEORGHE şi NAZIRU FLORIANA.

Societatea Generală de Investiţii S.R.L. – Înfiinţată în anul 1995, conform raportărilor oficiale, această societate a fost declarată falimentară în Ianaurie 2007 fiind radiată din evidenţele Registrului Comerţului în data de 14 Decembrie 2007.

Latina Plastic S.A. – Această societate fost înfiinţată pe 8 Aprilie 1993 iar ultimul sediu social l-a avut pe şoseaua Vergului nr.41 E din Sectorul 2 al Bucureştiului. Aşa cum se poate deduce şi din denumirea firmei, societatea se ocupa cu fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic. Cifra de afaceri a Latina Plastics SA a avut o evoluţie oscilantă între anii 1999 şi 2006, perioadă în care veniturile au scăzut 1.118.655,00 RON, adică în total 504,51 %.  Cea mai mare valoare a cifrei de afaceri a Latina Plastic S.A. fost realizată în anul 2000 de 1.639.854,00 RON (culmea, 2000 este anul în care dezastrul F.N.I a fost făcut public!). La începutul anului 2006 societatea a fost declarată în incapacitate de plată fiind demarată procedura de insolvenţă.

Derularea afacerii F.N.I. sub patronatul lui Vîntu

Pe data de 15 Septembrie 1995, CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) a autorizat funcţionarea FNI care avea ca obiectiv strategic “mobilizarea economiilor băneşti ale membrilor săi şi plasarea comună a acestora, în condiţii de profitabilitate superioară a plasamentelor individuale pe piaţa monetară şi de capital românească şi internaţională”. Fondul explodează pe piaţă după luna Aprilie a anului 1996, când numărul investitorilor săi creşte în mod semnificativ. La sfârşitul lunii Iulie 1996, F.N.I. depăşeşte cifra de 1.557 de miliarde lei (ROL), adică aproximativ 78,8% din totalul sumelor investite de cetăţenii români în fondurile mutuale la data respectivă. Sumele imense strânse de acest fond sunt investite rapid în cumpărarea de bunuri imobiliare şi întreprinderi private sau de stat. Pentru o bună imagine sau pentru a masca eventualele sustrageri, periodic sunt anunţate noi creşteri substanţiale ale valorilor titlurilor de participare la F.N.I. – creşteri, care de fapt nu aveau nici o acoperire în realitate. În acest context se pune problema găsirii persoanei potrivite care să preia toată afacerea şi care eventual să plătească şi o sumă substanţială  la achiziţionare. La scurt timp apare şi cumpărătorul strategic, celebra Ioana Maria Vlas, profesoară de limba franceză la un liceu din municipiul Cluj-Napoca. În aceste condiţii, în 1997 Sorin Ovidiu Vîntu vinde participaţia sa la Fondul Naţional de Investiţii specialistei Ioana Maria Vlas. Cât despre momentul tranzacţiei, Sorin Ovidiu Vîntu a declarat, cităm: “În ’97 a fost boom-ul Pieţei de Capital româneşti. Banii din Fondul Naţional de Investiţii erau plasaţi pe Bursa de Valori Bucureşti şi creşterile erau substanţiale. În August ’97 a început prăbuşirea Bursei de Valori din Bucureşti. Acest lucru s-a accentuat în Septembrie - Octombrie astfel încât era evident că nu mai pot fi făcuţi bani pe Bursa de Valori Bucureşti. Aveam două opţiuni atunci, să-l vând sau să-l închid… Am găsit client, l-am vândut. Era normal !”

Profilul şi Legenda – IOANA MARIA VLAS

Responsabila celei mai mari fraude înregistrate în Piaţa de Capital din România este de baştină din Alba Iulia. Născută pe 16 Septembrie 1944, Ioana Maria Vlas a absolvit Liceul Andrei Mureşanu din Dej, iar ulterior urmează cursurile Facultăţii de Filologie din Cluj devenind profesoară de limba franceză la Liceul Gheorghe Şincai din acest municipiu. A fost căsătorită până în anul 1973 cu Radu Sergiu Giurgiucă. De acesta a divortat refăcându-şi viaţa, numai pentru o vreme, alături de procurorul militar Virgil Vlas, persoană sus-pusă în Clujul perioadei comuniste. S-a despărţit şi de acesta din urmă, deoarece, cităm: “O încurca în afaceri”. Imediat după absolvire, “mama FNI” a susţinut un concurs la Televizunea Română în Bucureşti pentru un post de crainică, dar a picat pentru că “nu avea buletin de Capitală”. Şi-a urmat mai departe cariera didactică, iar între anii 1990-1993, a predat la unul din renumitele licee din Cluj, “Gheorghe Şincai”, însă a renunţat la catedră invocând “probleme de sănătate”. Încă din tinereţe, Ioana Maria Vlas şi-a descoperit inclinaţia către limbile străine, ajungând să vorbească fluent şase limbi străine şi două dialecte.

Ioana Maria Vlas lansată pe piaţă de U.S.A.I.D.

Imediat după 1989, Ioana Maria Vlas se apucă să studieze de una singură economia. Spiritul ei întreprinzător a dat primele roade la Cluj, unde a deschis un magazin de antichităţi (specializat în tranzacţionarea operelor de artă) închis ulterior în favoarea unei firme de consultanţă, prin intermediul căreia ajunge să relaţioneze cu lumea afacerilor. Participă la jocul piramidal CARITAS – deschis la Cluj de Ioan Stoica în 1992, dar din postura de “client”. Iar după anul 1993, Ioana Mana Vlas, bună cunoscătoare a limbilor engleză, franceză şi spaniolă, se mută în Bucureşti, încercând să-si găsească un loc în Piaţa de Capital din România. Aici participă la o serie de evenimente, toate legate de Piaţa de Capital. Se face remarcată în cadrul unor Seminarii Publice ţinute de către U.S.A.I.D. (Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională) şi Ambasada S.UA din România, unde ia cuvântul în limba engleză şi franceză pentru a aduce completări specialiştilor americani şi francezi veniţi să-i înveţe pe tinerii întreprinzători români ce înseamnă acţiuni, Piaţă de Capital, Burse de Valori etc. Pentru foarte mulţi din domeniu, îmbrăcată destul de modest, Ioana Mana Vlas lăsa impresia unei gospodine pierdute în lumea afacerilor şi nu a unui viitor manager financiar de succes.

Ioana Maria Vlasă, alături de Eugen G.Voicu şi Vergil Popescu

La câteva luni diferenţă, în anul 1994, Societatea de Asigurări Casa de Ajutor Reciproc (C.A.R.) înfiinţată şi coordonată de economistul Adrian Bălănescu (devenit ulterior Ambasador al României în Republica Moldova, 2001-2003) reuşeşte să facă tandem cu Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), administrat în perioada respectivă de către S.A.F.I. SA prin fostul ministru liberal George Danielescu. Societatea de Asigurări C.A.R., pentru a atrage cât mai mulţi clienţi, intră în competiţie directă cu Societatea de Asigurări MONDRAGON. Datorită faptului că MONDRAGON nu avea în spate un Fond Mutual care să o sprijine cu bani, prin reprezentanta sa Ion Monica (cetăţean australian de origine română) se doreşte înfiinţarea unui Fond Mutual propriu de genul F.M.O.A - S.AF.I. (administrat în perioada respectivă de George Danielescu). La şedinţa de constituire a Fondului MONDRAGON participă o serie de investitori români şi străini precum şi câteva persoane fizice. Printre aceste persoane fizice îşi face apariţia şi Ioana Mana Vlas, însoţită de Eugen Gheorghe Voicu (orginar din Cluj-Napoca) şi de Vergil Popescu (cetăţean american de origine română, specialist devenit ulterior Preşedintele mai multor Fonduri de Investiţii precum şi al Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare – A.N.S.V.M.).

Ioana Maria Vlas şi afacerea CERTINVEST

Dovedind totuşi reale calităţi retorice şi diplomatice, Ioana Maria Vlas reuşeşte să deturneze sensul întrunirii, convingând oamenii de afaceri prezenţi să participe la înfiinţarea unui alt Fond Mutual denumit Credit Fond. Aşa ia naştere în anul 1994 Fondul Mutual “Credit Fond” administrat de Societatea de Administrare CERTINVEST SA (condusă de Eugen Gheorghe Voicu) cu sediul bineînţeles în Cluj-Napoca. Capitalul iniţial al societăţii de administrare CERTINVEST SA este de 100 milioane lei vechi (ROL), iar ca bancă depozitară este aleasă CREDIT BANK (declarată în incapacitate de plătă în anul 1996). Noul Fond de Investiţii născut prin contribuţia directă a Ioanei Maria Vlas se numeşte CREDIT FOND. Primul administrator al acestui fond este Narcis Cichanowski, după care cartoful fierbinte este pasat în braţele lui Eugen G. Voicu. O dată cu prăbuşirea băncii CREDIT BANK cade şi Fondul de Investiţii CREDIT FOND, oalele sparte fiind plătite de Preşedintele ei, respectiv Eugen Gheorghe Voicu. Acesta scapă fără dosar penal pentru situaţia economică dezastruoasă de la CREDIT FOND, dar primeşte interdicţia din partea C.N.V.M. de a mai lucra în Piaţa de Capital din România pentru o perioadă de 5 ani. Cu toate acestea societatea CERTINVEST (administratorul de fond) rămâne funcţională şi după prăbuşirea CREDIT FOND, la data de 8 Ianuarie 2003, acţionariatul CERTINVEST fiind compus din următoarele persoane fizce: Eugen Gheorghe Voicu (95,063%), Maricel Cucoanes (1,902%), Mircea Tufescu (1,751%), Doina Voicu (0,734%), Andreea Fătu (0,525%) şi Aurel Liviu Muja (0,025%). Nu se cunosc avantajele materiale certe obţinute de Ioana Maria Vlas din această primă afacere montată de ea, dar se poate constata că profesoara de limba franceză beneficia încă din 1994 de sprijinul unor persoane foarte influente din România.

Fabricarea LEGENDEI – IOANA MARIA VLAS

O dată cu iniţierea afacerii CREDIT FOND profesoarei Ioana Maria Vlas i se construieşte o legendă inspirată în scopul penetrării mediilor financiar-bancare din România. Şi iată pe scurt legenda ei:

“Ioana Maria Vlas reuşeşte să fugă din România înainte de 1989 prin Ungaria, în urma unei excursii efectuate la Budapesta. Trece fraudulos graniţa în Austria unde solicită azil politic. Se stabileşte ulterior în Statele Unite ale Americii unde urmează o serie de specializări în domeniile finanţelor şi pieţelor de capital. Reuşeşte să facă afaceri prospere în S.U.A. cumpărându-şi o proprietate imobiliară în oraşul San Francisco şi o casă de vacanţă în Chile (America de Sud). Revine după 1990 în România în vederea investirii şi derulării unor afaceri prin intermediul Pieţei de Capital – aflată la momentul respectiv la începuturi.”

Probabil, toată această legendă a fost minuţios fabricată special pentru a convinge factorii de decizie din Piaţa de Capital precum şi din cadrul C.N.V.M.-ului de calităţile doamnei Ioana Maria Vlas.

Adevărul poate fi însă altul !

Dacă tot şi-a făcut prima şcoală legată de Piaţa de Capital în Statele Unite ale Americii (aşa cum a fost legendată), faptul că Ioana Maria Vlas s-a lansat în afaceri în România după 1990 la evenimentele organizate de U.S.A.I.D. constituie numai o întâmplare ?  Mai mult decât atât, merită să ne întrebăm cine mai exact avea interesul atunci s-o prezinte pe Ioana Maria Vlas ca pe o mare afaceristă de peste Ocean ? Iar răspunsul nu este greu de intuit: Vânzătorul avea interesul ! Desigur, acum oricine se poate întreba: dar despre ce “vânzător” discutăm !? Cel puţin ipotetic, artiştii care-au pus la punct legenda Ioanei Maria Vlas sunt de fapt “conspiratorii” prezentaţi mai sus – viitori beneficiari ai unor afaceri şi funcţii de succes.

Cum a intrat Ioana Maria Vlas în imperiul Vîntu ?

Legendată sau nu, cert este că Ioana Maria Vlas reuşeşte să înşele Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, pe Preşedintele ei, mijloacele mass-media şi la data de 7 Noiembrie 1995 prin încălcarea legii obţine aprobarea în vederea ocupării funcţiei de preşedintă a societăţii Quantum Invest S.A. care avea în administrare Fondul INVESTOR. Numirea s-a făcut prin încălcarea legii, deoarece nu putea fi avizată numirea unui Administrator de Fond Mutual de către C.N.V.M. dacă solicitantul nu avea studii economice superioare de specialitate (iar Vlas nu avea !). Cu un capital iniţial de 100 milioane lei, sediul S.C. Quantum Invest este ales la Cluj-Napoca (pe Bdul. Constantin Brâncuşi nr. 147) şi are ca bancă depozitară Banca Română de Dezvoltare (BRD). După lansare, Fondul merge destul de prost fiind obligat de C.N.V.M. să se desfiinţeze după o scurtă perioadă de funcţionare. Şi totuşi, Ioana Maria Vlas reuşeşte să-şi facă o carte de vizită şi să obţină recunoaşterea calităţilor sale în domeniul afacerilor şi al Pieţei de Capital din România. Şi astfel ajunge să fie numită în funcţia de Preşedinte al Uniunii Naţionale a Organismelor de Plasament Colectiv - U.N.P.O.C. care supraveghea şi reglementa activităţile Fondurilor Mutuale din România. În aceste împrejurări, Ioana Maria Vlas se îndreaptă spre Grupul GELSOR condus atunci de Sorin Ovidiu Vîntu, care pentru a o determina să lucreze pentru el îi oferă 5% din acţiunile societăţi S.O.V INVEST (de la Constanţa). Iar mai departe Ioana Maria Vlas participă direct la activităţile financiar-bancare din România, reuşind să câştige încrederea unor nume importante din executiv, legislativ, guvern, preşedinţie, servicii secrete, bănci, fonduri de investiţii, presă şi televiziune.



Voteaza articol
5.00

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat