Acasa | DEZVĂLUIRI | Cazul Vântu (III): Imperiul Gelsor

Cazul Vântu (III): Imperiul Gelsor


image

Vântu a construit afacerea sa cu certificate de proprietate cu ajutorul a 47 de foşti ofiţeri de securitate, la scurt timp după o audienţă la Virgil Măgureanu, directorul SRI. Partea întunecată a afacerii a fost derulată de „mafia ţigănească a bulibaşilor”. Episodul arestării lui Cătălin Chelu trădează existenţa unei operaţiuni de „demantelare şi distrugere a Reţelei Vântu”.

Sorin Ovidiu Vântu la momentul Decembrie 1989

Revoluţia română din ’89 îl găseşte pe Sorin Ovidiu Vântu într-o postură modestă, averea lui fiind compusă dintr-un apartament cu patru camere, cu chirie la stat proaspăt văruit şi trei camere mobilate.

În anul 1990 intră în sectorul privat şi împreună cu Gheorghe Teodorescu (viitor asociat şi administrator la INSOMAR SA) deschide o consignaţie în Roman prin intermediul căreia comercializează bunuri aduse ilegal din străinătate de către diverşi apropiaţi. În paralel, cei doi asociaţi pun bazele unui ziar numit Românul Liber, dar publicaţia dă faliment după numai 2 ani de funcţionare, în 1993. În acelaşi an, pe data de 23 Septembrie 1993, Sorin Ovidiu Vântu în asociere cu prietenul său Gheorghe Teodorescu înregistrează la Bacău societatea comercială BURSA GELSOR SA unde îşi rezervă pachetul majoritar de acţiuni. Numele de GELSOR a fost obţinut prin alăturarea particulelor “GEL” de la Gelu (Gheorghe) Teodorescu şi “SOR” de la Sorin.

Prima mişcare în afaceri, Certificatele de Proprietate

O dată cu lansarea în România a programelor şi legilor privind privatizarea societăţilor de stat, Sorin Ovidiu Vântu realizează ce profituri uriaşe se pot face de pe urma comercializării Certificatelor cu Carnete de Proprietate lansate de Guvernul condus atunci de Petre Roman.

Deoarece aceste certificate nu erau considerate hârtii de valoare (ele fiind numai un instrument tranzitoriu în baza cărora populaţia României urma să primească acţiuni la societăţile de stat ce urmau să fie privatizate) tranzacţionarea acestora nu a fost niciodată interzisă de legile în vigoare. În consecinţă, în perioada respectivă au luat naştere adevărate reţele care achiziţionau la colţul străzii aceste Certificate la preţuri cuprinse între 1.500 şi 3.000 lei vechi (ROL) bucata. O data cumpărate de speculanţi, certificatele erau vândute în regim en-gross diverşilor intermediari printre care se număra şi afaceristul Sorin Ovidiu Vântu. Acesta la rândul lui, le revinde în mod oficial prin societatea BURSA GELSOR SA la preţuri cuprinse între 10.000 şi 15.000 lei vechi (ROL) bucata. În felul acesta afaceristul obţinea un profit de 4-5 ori mai mare faţă de suma investită iniţial.

În colectarea acestor Certificat cu Carnete de Proprietatea a fost implicată din plin mafia ţigănească, care aduna aceste hârtii de valoare utilizând absolut orice metode. Legăturile dintre clanurile de ţigani din România şi firma Gelsor au fost recunoscute chiar de afaceristul Sorin Ovidiu Vântu la începutul lui 2011. În cadrul unei discuţii private dintre Sorin Vântu şi afaceristul Sebastian Ghiţă, tatăl FNI declara, cităm: "Deci, pe chestii de forţă şi cu ţigani, prietene, am condus… Bă, ascultă-mă cu atenţie, ca să ştii şi tu: toată reţeaua de bulibaşi din România a lucrat pentru mine. Toată! Pe timpul certificatelor de proprietate. (...). înainte lucrau pentru (...) agenţi industriali. Riscau 25 de ani sau glonţul. Furau din fabrici: macarale, alea, alea... Şi duceam la italieni. Nu ştii nimic despre mine, nimic, decât legendele facute de proşti. Ca tine, la modul cel mai serios, am îngropat prin dealurile de prin Moldova". (din Stenograma discuţiei dintre Sorin O. Vântu şi Sebastian Ghiţă, din data de 2 Aprilie 2011).

BURSA GELSOR, concurenta pe piaţă a firmei IMPACT SA

În perioada amintită au mai încercat şi alţii să facă afaceri cu astfel de certificate dar nu au avut succesul lui Sorin Ovidiu Vântu. Merită amintit cazul afaceristului Dan Ioan Popp, fondatorul firmei IMPACT SA, care dorind să înfiinţeze prima bancă privată din România s-a lovit de imposibilitatea adunării sumei minime impusă de Banca Naţională. În condiţii date, el înfiinţează pe 24 August 1992 cu sumele strânse, cu această ocazie, firma SERCA SA specializată în tranzacţionarea hârtiilor şi titlurilor de valoare, inclusiv a Carnetelor cu Certificate de Proprietate.

În ciuda eforturilor depuse SERCA SA nu a avut în spate structuri puternice de genul Fondurilor Proprietăţii Private şi astfel, piaţa sa de desfacere a fost una foarte îngustă. Într-un final, SERCA SA, societatea condusă şi deţinută de Dan Ioan Popp în asociere cu Săndulescu Carmen Daniela şi cu societatea Impact SA, a fost dizolvată conform procedurilor legale. Oricum, chiar şi în condiţiile unei pieţe neconcurenţiale ce l-a favorizat pe Sorin Ovidiu Vântu, afacerile lui Dan Ioan Popp au mers totuşi bine. Firma IMPACT SA devenind una dintre societăţile româneşti de success, în timp ce acţionarul său majoritar (Dan Ioan Popp) a devenit în anii următori, probabil nu întâmplător, partener de afaceri al USAID (Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională).

Sorin Ovidiu Vântu, ajutat de Corneliu Iacobov

Spre deosebire de SERCA SA, societatea BURSA GELSOR SA (firma unde  Vântu era acţionar majoritar) reuşeşte să ajungă la o înţelegere cu F.P.P. 2 Moldova (SIF Moldova) condusă în perioada respectivă de celebrul om de afaceri Corneliu lacobov. Astfel, mare parte din societăţile de stat care se privatizau în România prin metoda M.E.B.O. şi care aparţineau de F.P.P.2 Moldova au fost trimise la BURSA GELSOR SA pentru a cumpăra Carnete cu Certificate de Proprietate. Ulterior aceste Carnete erau depuse la F.P.P., în schimbul lor depunătorii primind acţiuni la societăţile privatizate de stat.

Aşa se explică şi ascensiunea rapidă din anii ’90 în top-ul afaceriştilor români a lui Corneliu Iacobov, cercetat la începutul anului 1998 de o comisie parlamentară pentru un prejudiciu de 1,5 miliarde de lei vechi (ROL) adus F.P.P.2 Moldova (SIF Moldova). În anii următori, afaceristul Corneliu Iacobov a fost cercetat alături de Toader Găurean, Liliana Luchian şi Marin Marin pentru prejudicierea rafinăriei RAFO Oneşti, cei patru fiind acuzaţi de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, spălare de bani, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi mărturie mincinoasă. Pornind de la numele rafinăriei RAFO dosarul cu pricina a fost cunoscut public ca Afacerea “JAFO”.

Sprijinit de Virgil Măgureanu la organizarea REŢELEI GELSOR

Pentru că afacerile mergeau tot mai bine, în anul 1994 Sorin Ovidiu Văntu se mută în Bucureşti, la Hotel Dorobanţi, unde închiriază două apartamente la etajul 2 al clădirii. Aici îşi stabileşte sediul S.C. BURSA GELSOR SA în vederea comercializării Certificatelor de Proprietate. Este momentul în care sunt angajaţi de Sorin Ovidiu Vântu primii săi colaboratori, iar întreprinderile de stat vin şi cumpără în mod oficial Carnetele cu Certificate de Proprietate în vederea realizării procedurilor de privatizare. De exemplu, chiar şi Institutul de Proiectări “Proiect Bucureşti” achiziţionează asemenea Carnete de la firma lui Sorin Ovidiu Vântu.

Pentru că afacerile merg foarte bine şi sunt obţinute venituri importante, Sorin Ovidiu Vântu doreşte să-şi extindă activităţile la nivel naţional. Şi astfel, în anul 1994 în cursul lunii Septembrie, afaceristul Sorin Ovidiu Vântu are o întrevedere cu fostul director al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, întâlnirea având loc chiar la sediul SRI din Bucureşti, contextul oficial fiind, cităm: “Se solicită sprijin în vederea organizării unei reţele naţionale a Filialelor GELSOR”. La această întălnire, Sorin Ovidiu Vântu îi declară lui Virgil Măgureanu: “Vreau să folosesc rezervişti ai fostei Securităţi sau ai S.R.I.-ului, precum şi ofiţeri acoperiţi.”. Răspunsul oficial al directorului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, nu este cunoscut, dar la scurt timp după această întrevedere fostul său şef de cabinet, colonelul Constantin Rudăreanu (fost ofiţer DIE) este angajat la SC BURSA GELSOR SA, împreună cu colonelul Mihai Tirigan (fost ofiţer al Direcţiei de Contraspionaj din fostul DSS) şi colonelul Victor Velişcu (fost ofiţer de Securitate la Craiova). Colonelul Rudăreanu s-a ocupat apoi de recrutarea ofiţerilor de informaţii care aveau să consolideze imperiul GELSOR în România.

Astfel, după venirea în firmă a colonelului Rudăreanu sunt angajate în cadrul S.C. BURSA GELSOR SA aproximativ 47 de cadre (câte unul pentru fiecare judeţ şi 6 pentru sectoarele Bucureştiului), toate provenite din structurile informative ale României. Concomitent sunt cooptaţi sub formă de colaboratori şi o serie de cadre active din structurile de apărare, ordine publică şi informaţii.

La prima sa apariţie televizată, din data de 7 Ianuarie 2002, în cadrul emisiunii Tucă Show, difuzată pe postul Antena 1, întrebat fiind dacă în rândul angajaţilor săi se regăsesc şi ofiţeri de informaţii, Sorin Ovidiu Vântu a declarat: “Grupul Gelsor a numărat circa 8000 de salariaţi. Între aceşti 8000 de salariaţi am avut 47 de foşti ofiţeri de Securitate, Poliţie sau alte servicii de informaţii. Nu există o instituţie financiară în lumea aceasta care să nu angajeze ofiţeri de informaţii, pensionari, pentru protecţie internă. Cât am avut încredere şi am lucrat cu ofiţeri de Securitate, Poliţie sau alte servicii, probleme majore aici n-au fost. Când am avut încredere în alţii au apărut şi problemele”.

Curtat de elveţianul Beno Lobel

Având relaţii consolidate la nivelul partidelor politice, serviciilor secrete şi a structurilor de stat din România, Sorin Ovidiu Vântu ajunge să fie căutat şi disputat de o serie de oameni de afaceri străini precum şi de anumiţi reprezentanţi ai unor grupuri de interese puternice din exterior. Pentru a înţelege mai bine acest fenomen exemplificăm la modul concret prin episodul următor: În anul 1995, omul de afaceri israelian de origine română, Beno Lobel, stabilit în Elveţia, în vârstă de 75 de ani, posesorul unei averi de aproximativ 7 milioane de dolari, îi face o vizită de lucru la sediul firmei GELSOR lui Sorin Ovidiu Vântu, însoţit de ziaristul Cristescu R. C. (redactor economic la publicaţia “Top Business”, editată de Constantin Dumitru). O dată ajunşi la sediul GELSOR, cei doi au o surpriză neplăcută: Sorin Ovidiu Vântu nu era singur, alături de el se afla un cetăţean american de origine română, care, într-un mod foarte direct, le-a comunicat că domnu’ Vântu are deja un partener de afaceri în persoana lui. Personajul respectiv le-a mai specificat totodată celor doi vizitatori, că tocmai a virase în conturile S.C. BURSA GELSOR SA modesta sumă de 750.000 USD pentru a cimenta colaborarea cu Sorin Ovidiu Vântu. În tot acest timp, Sorin Ovidiu Vântu stătea liniştit pe un fotoliu, fără să participe direct la tratative. Cu alte cuvinte elveţianul Beno Lobel a fost lăsat să înţelegă că locul vizat de el era deja ocupat.

Merită observat şi faptul că Beno Lobel, nu era chiar orice afacerist de la colţul străzii. Începând din 1990 elveţianul de origine română a fost implicat activ în tranzacţionarea titlurilor şi hârtiilor de valoare pe piaţa autohtonă, ajungând să deţină importante proprietăţi mobiliare şi imobiliare în România. Beno Lobel a candidat de altfel la funcţia de administrator al SIF Muntenia, pe locul lăsat liber de sora fostului premier Adrian Năstase, doamna Dana Barb. La momentul respectiv, contracandidaţii lui Lobel au fost omul de afaceri Chelu Cătălin din Galaţi, de asemenea investitor pe piaţa de capital şi afaceristul Burlacu Gabriel, care a şi câştigat alegerile. Prezenţa în afacerile derulate pe Bursa de la Bucureşti a lui Beno Lobel face şi o altă conexiune, între Sorin Ovidiu Vântu şi patronul IMPACT SA, Dan Ioan Popp, deoarece afaceristul elveţian de origine română a întreţinut relaţii şi cu GELSOR şi cu IMPACT SA. Într-un interviu publicat pe 21 Martie 2006 de “Bloom Biz”, afaceristul Dan Ioan Popp a citat din amicul său Beno Lobel explicând, cităm: “Un evreu trăitor în Elveţia, pe numele lui Beno Lobel, are o vorbă. Când îl întrebi: “Ce mai faci?”, el rspunde: Bine, adică îmi plătesc impozitele”.

Chelu Cătălin şi bomba SOV din Ministerul de Interne

În această “caracatiţă” de conexiuni omul de afaceri Chelu Cătălin merită subliniat cu două linii, dacă se reţine că la data de 19 Noiembrie 2010 acesta a fost prins în flagrant de Direcţia Naţională Anticorupţie în timp ce încerca să-i ofere mită 50.000 de euro secretarului de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Dan Valentin Fătuloiu, pentru a rezolva favorabil dosare aflate în lucru pe numele afaceristului la unităţi din Parchet, printre care şi DIICOT.

Acest dosar din 2010 în care este anchetat Chelu Cătălin pentru corupţie, alături de afaceriştii Ştefan Badea - Niţache, Gabriel Constantinescu şi Antonel Bunu a fost denumit sugestiv “Mită la Interne”, investigaţiile fiind demarate după autodenunţul chestorului Dan Valentin Fătuloiu şi a fiului său. De ce a încercat Cătălin Chelu să mituiască un oficial din Ministerul de Interne? Pentru că afaceristul era vizat în 41 de Dosare Penale privind fapte de evaziune fiscală, care fuseseră “sparte” în prejudicii de sub un milion de euro, pentru a nu fi necesară decât o amendă. Numai că, din iniţiativa chestorului Dan Fătuloiu, cele 41 de dosare urmau să fie conexate şi evident pentru Chelu veneau vremuri sumbre. Cum a aflat Chelu de manevră? De la subordonaţii lui Fătuloiu din Ministerul de Interne!

Desigur, în vâltoarea evenimentelor, nu s-a găsit un ochi suficient de critic pentru a face o analiză amănunţită asupra relaţiilor dintre afaceristul Chelu Cătălin, Ministerul de Interne şi Sorin Ovidiu Vântu, iar emisiunile de televiziune realizate pe tema scandalului “Mită la Interne” n-au surprins nici măcar 1% din amploarea cazului. Cu toate acestea, procurorii DNA au consemnat negru pe alb în referatul privind arestarea lui Chelu Cătălin că acesta era extrem de îngrijorat de reţinerea lui Sorin Ovidiu Vântu, cităm: “cu, care este în relaţii foarte apropiate”. Mai mult decât atât, în dosarul întocmit de procurori se precizează şi faptul că, afaceristul Chelu Cătălin a amânat momentul contactării lui Dan Valentin Fătuloiu în vederea mituirii acestuia din cauza arestării lui Sorin Ovidiu Vântu, eveniment petrecut pe data de 9 Septembrie 2010.

Legat de relaţiile sale cu afaceristul Chelu Cătălin, Sorin Ovidiu Vântu a explicat, cităm: “este foarte posibil ca afacerile noastre să se fi intersectat”. Însă, indiferent de declaraţiile părţilor implicate în aceste anchete, aşa cum se va observa pe parcusul acestei lucrări, supravhegherea şi arestarea afaceristului Chelu Cătălin sunt numai frânturi dintr-o operaţiune mult mai amplă. Începută încă din anul 2006 această operaţiune specială a avut defint drept scop final “demantelarea şi distrugerea Reţelei Vântu” atât de pe teritoriul României cât şi de pe spaţiile altor state. 



Voteaza articol
5.00

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat