Cu siguranţă poveştile despre Securitatea lui Ceauşescu au impresionat mulţi amatori de conspiraţii, atinşi de virusul scenaritei. Din păcate, în afara celebrelor legende cu superspionii Pacepa şi Caraman, în România nu s-au publicat şi episoade reale ale muncii ofiţerilor din fosta Securitate. Puţini se pot lăuda azi, la 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie ’89, că deţin măcar parţial date concrete despre munca foştilor “securişti”.

Pentru a surprinde măcar o mică parte din adevărata activitate a lucrătorilor fostului Departament al Securităţii Statului publicăm în serial, începând cu acest număr, “poveşti adevărate” scrise înainte de 1989 chiar de către foştii ofiţeri de informaţii. Materialele în cauză sunt extrase din revista “Securitatea” care înainte de 1989 avea caracter “Strict Secret” fiind disponibilă numai ofiţerilor de Securitate. Azi, aceste publicaţii document au fost declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) şi puse la dispoziţia cercetătorilor.

“NUNTĂ CU CÂNTEC”

Prevenirea în cazul ce îl prezentăm nu ar fi fost posibilă fără realizarea unui complex de măsuri, în cadrul cărora determinante s-au dovedit a fi următoarele: exploatarea operativă şi competentă a informaţiei de primă sesizare furnizată de o sursă de valoare, bine pregătită şi corespunzător orientată; preluarea iniţiativei de către organul de securitate şi contracararea planului infractorilor pas cu pas; realizarea unei perfecte cooperări între serviciile şi compartimentele inspectoratului pe raza căruia s-a iniţiat acţiunea, precum şi cu inspectoratul vecin, cuprins în zona operaţională a infractorilor şi nu în cele din urmă, discernământul şi competenţa cadrelor de conducere implicate în coordonarea măsurilor, curajul, profesionalismul şi hotărârea dovedite de ofiţerii de securitate în acţiune.

Dar iată cum s-au derulat evenimentele:

Sursa “Ion Tudor” din legătura unui ofiţer din Serviciul de contrainformaţii economice al Securităţii judeţene Caraş-Severin a informat că, în Caransebeş a fost contactat de un individ care i-a propus o afacere rentabilă. Despre ce era vorba ? Participarea la un grup care îşi propusese să pună stăpânire, în timpul cursei, pe nava “Mehedinţi” care naviga pe Dunăre între Orşova şi Moldova Veche, să acosteze pe malul iugoslav şi apoi să ajungă în Occident. Recompensa era de 100.000 lei plătiţi în străinătate.

La prima discuţie, “Ion Tudor” a stabilit că interlocutorul său se numea Gruia, era din Caransebeş, dar nu a putut afla detalii ale planului, cine erau ceilalţi membri ai grupului şi data când se preconiza a se trece la acţiune.

Informaţia obţinută a constituit punctul de plecare al măsurilor întreprinse de acel adevărat “stat major” de analiză şi acţiune, constituit şi coordonat moment cu moment de şeful securităţii. Astfel, în urma instructajului, sursa “Ion Tudor” a efectuat succesiv mai multe întâlniri cu Gruia căruia i-a câştigat încrederea, stabilind detalii ale planului. Actul de evaziune urma să se producă având ca acoperire desfăşurarea unei nunţi chiar pe nava “Mehedinţi” - ceea ce trebuie să recunoaştem că este o legendă care surprinde prin ingeniozitate. Sarcina primită de “Ion Tudor” de la Gruia, care se dovedise a fi coordonatorul grupului, era aceea de a găsi “mirele”, evident un tânăr necăsătorit, aventurier, dornic de a ajunge în Occident. Acesta, la rândul său, trebuia să închirieze un local în Moldova Nouă, să angajeze muzicanţi, să facă pregătirile de nuntă după obiceiul locului.

În săptămâna premergătoare “fericitului eveniment”, mirele urma să călătorească de câteva ori cu nava “Mehedinţi” pe ruta respectivă pentru a se familiariza cu personalul de pe vas şi cu grănicerii, pretextând că are de făcut cumpărături pentru nuntă.

După ce i s-a transmis că a fost găsit “mirele” potrivit scenariului, Gruia a fixat ca nunta să aibă loc Sâmbătă 17 iulie 1982. Numai că nuntaşii nu aveau de unde să ştie că hora lor va fi întreruptă în timpul petrecerii...

Apreciindu-se ca îndrăzneaţă şi periculoasă intenţia grupului, s-a hotărât ca rolul “mirelui” să fie încredinţat, unui tânăr şi destoinic ofiţer de securitate din compartimentul antiterorist, care anterior se călise în mai multe misiuni executate atât la inspectorat, cât şi la unitatea centrală de profil. Şi astfel “mirele” preia iniţiativa, ajungând să comande “naşului” – alias Gruia – şi celorlalţi nuntaşi. După instructajul făcut de şeful securităţii, prilej de stabilire a variantelor de acţiune şi a modalităţilor de depăşire a momentelor critice ce inevitabil pot să apară, “mirele” s-a deplasat în localitatea Moldova Nouă. Cu sprijinul şefului biroului de securitate orăşenesc, au început pregătirile de nuntă la restaurantul “Valurile Dunării”, evenimentul urmând a avea loc la data fixată de Gruia, în seara zilei de 17 Iulie 1982. După ce au fost puse la punct, şi discutate detaliile cu şeful localului, a fost ales personalul de deservire – avându-se permanent grijă să nu se deconspire măsurile de securitate – “mirele” a selecţionat doi muzicanţi pentru a-l însoţi până la Orşova. În dimineaţa zilei cu pricina, “mirele”, împreună cu un coleg cu experienţă şi cu cei doi muzicanţi, a făcut deplasarea cu nava de pasageri de la Moldova Veche la Orşova pentru a aduce “nuntaşii”. S-a asigurat că pe timpul călătoriei, într-adevăr, atmosfera să fie ca de nuntă. Ajunşi în portul Orşova de pe raza judeţului Mehedinţi – locul de întâlnire al grupului – “mirele” şi însoţitorii săi s-au pregătit să-i aştepte cum se cuvine pe nuntaşi.

Încă de la obţinerea informaţiei de primă sesizare, între cele două securităţi judeţene – Caraş-Severin şi Mehedinţi - a funcţionat perfect cooperarea, factor de primordială importanţă în reuşita prevenirii. Au fost întreprinse măsuri specifice în portul Orşova: s-au instituit posturi fixe şi patrule mobile de observare şi control; s-a prefigurat dispozitivul de intervenţie şi modul de cooperare cu organele de grăniceri: au fost stabilite consemne, parole, sistemul de legătură şi semnalele pentru declanşarea acţiunii de reţinere a infractorilor. Grupa de intervenţie antiteroristă de la Inspectoratul judeţean Mehedinţi al Ministerului de Interne a fost pusă în alarmă, constituind elementele principale ale dispozitivului de acţiune.

Paralel cu aceasta, continuau măsurile de supraveghere informativ-operativă a lui Gruia, conturându-se din ce în ce mai clar planul acestuia odată cu identificarea legăturilor. Pentru conspirarea deplină a sursei şi obţinerea materialului probator a fost reţinută o legătură a sa care săvârşise o contravenţie. În declaraţie, aceasta a dezvăluit planul de evaziune în care era implicată.

În restaurantul portului Orşova nuntaşii-evazionişti, în număr de 12, au sosit în două serii, fiind primiţi de “mire” după datină, în atmosfera de autentică nuntă. Numai că, petrecerea le-a fost întreruptă, înaintea îmbarcării pe vas, prin acţiunea fermă a dispozitivului de securitate. Percheziţia asupra grupului de infractori a scos la iveală numeroase mijloace de luptă improvizate pe care intenţionau să le folosească în deturnarea navei, precum şi importante valori pe care urmau să le scoată peste graniţă (145.300 lei, 1.060 mărci finlandeze, 610 D.M. şi 170 dolari S.U.A.).

Epilogul tentativei acestor infractori – din categoria elementelor declasate, aventuriere, cu o conştiinţă scăzută, scăpate de sub controlul factorilor educaţionali al căror prototip s-a dovedit a fi Gruia Gheorghe de 33 ani, neîncadrat în muncă, conducătorul grupului – a fost consemnat în sentinţa Judecătoriei municipiului Drobeta-Turnu Severin de condamnare la 2 ani închisoare pentru asociere la trecerea frauduloasă a frontierei.

Lt. colonel Nicolae TOMA

Locotenent loan BAIAŞ

Revista SECURITATEA, Nr.4 (64) - 1983