Acasa | DEZVĂLUIRI | MOȘ CRĂCIUN DIN INSULELE SEYCHELLES

MOȘ CRĂCIUN DIN INSULELE SEYCHELLES


image

Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun de la finele lui 2010, mai multe publicații on-line au sesizat faptul că societatea comercială Best Way International Limited a trimis mai multor persoane fizice cărți poștale taxate cu 20 de lei bucata. Scrisorica cu pricina părea să fie expediată de la Polul Nord și chiar de către Moș Crăciun fiind adresată unei fetițe pe nume Cristin Beatrice. Desigur că destinatarii scrisorii nu cunosc nici fetița și nici pe Moș-ul care le-a trimis cartea poștală, însă au fost păcăliți să achite câte 20 de lei. Așa cum publicatia Dezvăluiri preciza într-un articol dedicat acestui subiect “firma din spatele acestei măgării nu apare în Registrul Comerţului”. Intrigați de această poveste tipic românească, ne-am propus să deslușim adevăratul tâlc al afacerii. Lucrurile descoperite conturează la modul cel mai clar o înșelătorie croită ca la carte: un paradis fiscal, o firmă offshore și un curier român.

Schema trilaterală - Nemo Express, Best Way International, Best Way Rombi

Pornind de la o idee de afaceri ce pare interesantă la prima vedere, proprietarii grupului de firme Best Way s-au gândit că pot face bani prin trimiterea unor scrisori semnate de Moș Crăciun. Astfel acei părinți interesați să le facă o supriză plăcută copiilor aveau acum un partener de nădejde în firma Best Way care după achitarea unei sume de bani urma să se ocupe de expedierea unor scrisori ca din partea Moșului. În felul acesta copiii ar fi primit scrisorile fără ca părinții să fie direct implicați, totul fiind organizat de cei de la Best Way.

Deși această afacerea părea interesantă, problema principală este publicitatea necesară promovării unui asemenea serviciu. Și cum patronii firmei Best Way și-au dorit să obțină bani mulți și evident foarte repede au inventat o “scurtătură”. Mai exact, scrisorile au fost trimise copiilor dar fără ca acestea să fie solicitate de către părinți. Expedierea s-a făcut prin intermediul societății de curierat Nemo Prod Com Impex SRL care urma să încaseze și taxa de 20 de lei aferentă fiecărei cărți poștale ce ajungea în final la un destinatar fictiv (care nu solicitase nimic). Dar care destinatar, dacă nimeni nu solicita aceste cărți poștale? Păi aici apare și adevărata înșelătorie, pentru că, în lipsa solicitării, Best Way își încerca practic norocul iar curierul Nemo Express executa partea murdară, mai exact păcălirea destinatarului.

Părțile implicate în shema operativă sunt:

     1.  Compania română de servicii poștale Nemo Prod Com Impex SRL (ce operează sub brand-ul Nemo Express), din București, cu sediul social pe Strada Reînvierii numărul 2, administrată de asociații Șerbănescu Dan Dumitru și Stănilă Florian.

     2. Compania străină Best Way International Limited (LTD) înființată pe data de 26.02.2010 în Seychelles (paradis fiscal) sub numărul de Registru Comercial 072384, cu sediul social la etajul 1, clădirea  Dekk House, strada Zippora, regiunea Providence Industrial, insula Mahe, arhipelagul Seychelles.

    3.  Societatea română Best Way Rombiz SRL cu sediul în București, Strada Gura Ialomiței numărul 18, bl PC 12, scara A, etajul 2, aparatment 6, sector 3, cu domeniul principal de activitate (CAEN 4791) comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi și internet, cu un capital social total subscris de 200 de lei (RON). Acționarul (proprietarul) firmei Best Way Rombiz SRL este compania străină offshore Best Way International Limited, iar reprezentantul legal al ambelor societăți este persoana fizică Beța Mihai - Andrei, născut pe data de 29 Septembrie 1989.

Alături de Best Way Rombiz SRL, administartorul Beța Mihai – Andrei mai este asociat și la firmele Beta Biz SRL și Beta Biz 2 SRL, ambele înmatriculate în Bacău, cu sediile sociale la adresa unică din Strada Digul Bîrnat numărul 7, bloc 7, scara B, etajul 3, apartament 12, Cod Poștal 600349. La Beta Biz o mai regăsim în acționariat și pe Bejenaru Camelia iar la Beta Biz 2, alături de Beța Mihai – Andrei mai apare și Căruntu Florin Constantin.

În aceste condiții, după cum am afirmat și anterior avem un grup de firme și nu o simplă întâmplare, asociații prezentați fiind cu siguranță specializați în operațiuni precum cele prezentate anterior.

Cum să tragi o țeapă prin metoda Best Way de la Moldova !?

Strict din punct devedere juridic atunci când o persoană primește o scrisoare prin poștă sau curier fiind anunțată că trebuie sa achite totodată și o taxă pentru a intra în posesia scrisorii, ține numai de voința clientului (potențial destinatar) dacă platește sau nu taxa respectivă. O dată ce destinatarul a achitat taxa, înseamnă (teorectic) că este direct interesat să intre în posesia scrisorii cu pricina. În aceste condiții, firma de curierat este acoperită la și fel și expeditorul real: În timp ce firma care a inventat și trimis scrisoarea nu obligă pe nimeni s-o și achite, rezultă că, plata se face cu acordul destinatarului. Curierul sau firma de servicii poștale teoretic nu știe și nici nu are voie legal să verifice dacă adresa trecută pe plic este sau nu una reală, mai mult chiar, nu are dreptul să-și pună întrebari cu privire la destinatarul scrisorii sau după caz al coletului. Oricum, dacă adresa se dovedește una falsă expeditorul este obligat să achite firmei de curierat o taxă de returnare, deoarece plicul sau coletul se reîntorc la cel, care a solicitat expedierea. Chiar și în aceste condiții juridice o înșelătorie ramâne totuși o înșelătorie, iar firma Best Way Rombiz se face cu siguranță vinovată de o astfel de fraudă. Mai mult chiar, într-un astfel de caz există și martorul cheie reprezentat tocmai de firma de curierat.

Dar cum să dovedim ca suntem înșelați ?!

Cu alte cuvinte, în schema prezentată singurul nevinovat este firma de activități poștale și curierat. În speța abordată lucrurile nu sunt însă atât de simple și asta deoarece, atunci când de la un singur expeditor care este persoană juridică curierul ridică sute, mii sau milioane de scrisori, la baza relației comerciale trebuie să stea un contract de prestari servicii. Mai exact, o persoană juridică (o firmă) nu poate să achite în numerare mai mult de 5000 de lei o dată (la o tranzacție) și nici nu poate încasa în numerar mai mult de 5000 de lei, astfel de plăți fiind posibile coform Codului Fiscal numai prin virament bancar. În aceste condiții. între curier (în cazul nostru Nemo Prod Com Impex SRL) și expeditor (Best Way Rombiz SRL) trebuie să existe semnat un contract de prestari servicii prin care Nemo se obligă să expedieze scrisorile iar Best Way se obligă să achite periodic facturile pentru aceste servicii. În practica codului civil, majoritatea contractelor încheiate între două sau mai multe persoane juridice conțin toate datele părților contractante, adică numele societății, adresa sediului social, codurile de înregistrate și înmatriculare, conturile bancare, precum și împuterniciții părților - adică persoanele fizice desemnate legal să reprezinte cele două firme. Astfel, firma de curierat știe foarte bine cine-i sunt clienții și mai ales de unde are de încasat banii pentru serviciile prestate. Deci nu se poate pune problema ca firma de curierat Nemo Prod Com Impex SRL să nu știe pentru cine lucrează, mai ales că agenții acesteia (curierii) se prezintă în persoană la ridicarea plicurilor și coletelor de la expeditor. Desigur că, informațiile cuprinse într-un contract semnat între două firme nu sunt informații publice și prin urmare firma de curierat nu are obligația să le furnizeze nimănui, cu excepția organelor judiciare de anchetă și a comisarilor ANAF.

Pentru ce motiv firma de curierat protejează interesele Best Way Rombiz SRL ?!

Există cel puțin trei explicații foarte probabile: 1. Best Way Rombiz este un client, ce generează încasări importante; 2, Nemo Prod Com Impex știe că este vorba de o înșelătorie la mijloc și atunci se ferește să fie implicată într-un scandal; 3. Firma Best Way Rombiz este în realitate unul dintre sateliții firme de curierat Nemo Prod Com Impex.

În aceste condiții, merită insistat în mod special pe ultima variantă și asta deoarece schițează un nou tip de business românesc sub sloganul “cine nu are clienți să-i inventeze”. Daca la prima vedere, pentru cei mai puțin avizați, firma de curierat Nemo Prod Com Imprex SRL ce operează sub brand-ul Nemo Express poate părea una mică, în realitate lucrurile nu stau chiar așa: numai în 2009 această societatea a înregistrat o Cifra de Afaceri de 45.842.451 de lei, adică aproximativ 10.761.138 de euro. Profitul declarat a fost deasemenea unul substanțial, de aproximativ 530.629 de euro, realizat cu ajutorul a 377 de angajați, deci fiecare angajat a generat pentru societate aproximativ 1407,50 euro pe an. Cifrele prezentate poziționează Nemo Express în top-ul societăților ce operează pe piața românească a serviciilor poștale și de curierat. De exemplu, prin comparație, Fan Courier Express (unul dintre cele mai cunoscute brand-uri din domeniu) a înregistrat o Cifra de Afaceri de 167.408.201 de lei, matematic de 3,6 ori mai mult decât Nemo Express. Cu toate acestea, Nemo este foarte bine așezată operativ, dacă se observă că are numai 377 de angajați față de cei 1075 de angajați ai Fan Courier. În concluzie Nemo Prod Com Impex SRL este o firmă suficient de credibilă, cu un management experiementat și totodată în plină dezvoltare.

Condițiile de piață din România generează scheme noi de afaceri

Trebuie precizat și faptul că, firmele prestatoare de servicii depind în mod esențial de un număr mare de angajați, dimensiunea personalului fiind în legatură directă cu volumul afacerii în ansamblu. În aceste condiții și costurile unei afaceri în domeniul serviciilor de curierat sunt destul de mari și greu de mascat, angajații fiind în majoritate înregistrați cu forme legale din cauza riscurilor de accident la care sunt supuși minut de minut. La aceste costuri se mai adaugă și cele legate de mașini și echipamente, carburanți, asigurări, reparații, comunicații, depozitare și altele. Practic singura variantă cu adevarat esențială de a face bani ramân clienții fideli, aceia care din pricina activităților economice pe care le derulează au nevoie de o corespondeță rapidă. Dar ce poți face atunci când piața este în scădere și concurența tot mai disperată? Păi una dintre variante ar fi să identifici noi clienți fideli. Însă, în cazul în care nu poți lega totuși noi relații comerciale, o ultimă soluție rămâne cea a clientului virtual generator de profituri.

Clientul virtual sau cheia succesului !

Fiecare client virtual trebuie imaginat, gândit și programat în funcție de afacerea pe care trebuie s-o întrețină. În cazul unui firme de servicii poștale si curierat acest virtual client trebuie să genereze multe expedieri sau în limbaj internautic “mult trafic”. Dar cine să trimită scrisori și mai ales cui anume să le trimită, astfel încât curierul să aibe ce transporta?! Răspunsul este simplu, oricine le poate trimite și aproape oricărui destinatar necunoscut dar numai dacă destinatarul este dispus să plătească fiecare plic pe care-l primește de la curier. Și atunci, tot ce mai ramâne de făcut este ca destinatarul să fie păcălit (înșelat la propriu) că respectiva scrisoare îi aparține.

În practică lucrurile se pot întâmpla în felul urmator: Curierul sună la ușa destinatarului (necunoscut) și-i spune acestuia că are de primit un plic sosit de la o firmă (în cazul nostru Best Way Rombiz) dar că pentru înmânarea scrisorii trebuie să achite o taxă de 20 de lei. Facut curios, mai ales în perioada sărbătorilor, de cele mai multe ori destinatarul achită suma solicitată de curier fără să mai pună și alte întrebări. Când va realiza că a platit absolut degeaba 20 de lei pentru o simplă carte poștală expediată chipurile de Moș Crăciun (adică Țeaapăăă !) adresantul nu va mai avea cui să se plângă, curierul fiind deja plecat spre următoarea victimă.

Dacă persoana înșelată va insista să afle cine a pus la cale această excrocherie va pune probabil mâna pe telefon și va suna (la singurul număr de contact) respectiv la firma de curierat. Operatorii firmei de curierat vor spune că nu cunosc foarte multe despre expeditor, înafară eventual de numele societății și poate adresa de la care au fost preluate plicurile. În cazul excepțional în care păcălitul va insista și mai mult, mergând înapoi pe traseul plicului, va ajunge să afle că firma care a expediat “scrisoare” este din București, cu punct de lucru operativ la Bacău și cu proprietarii (acționarii) într-un paradis fiscal îndepărtat, mai exact în insulele Seychelles.

De ce să-ți ascunzi firma în Seychelles ?

Grupul de insule Seychelles este situat în oceanul Indian şi cuprinde peste o sută de insule, majoritatea dintre acestea fiind situate la patru cinci grade de Ecuator. Cea mai mare dintre aceste insule este Mahe. Economia acestei ţări se bazează pe turism şi piscicultură. Expansiunea rapidă a sectorului financiar este legată de înfiinţarea Autorităţii pentru Afaceri Internaţionale şi implementrea progresivă a unei legislaţii care facilitează structurile de tip offshore.

Odată cu desființarea statutului de paradis fiscal al statului american Delaware, Seychelles a devenit ideal pentru înființarea unei firme offshore. Cu taxe anuale de doar 350 de dolari americani, poți optimiza câștigurile unei afaceri în condiții de aparentă maximă siguranță. Pentru înfințarea unei societăți offshore în Seychelles nu este necesară deplasarea în arhipelag pentru că totul se poate rezolva prin intermediul unei firme românești de consultanță specializată și la un cost total sub 1000 de Euro.

În aceste condiții un număr sporit de bănci şi companii de asigurări şi-au stabilit fie filiale, fie sucursale în Seychelles, care îmrpeună cu firmele de management, contabilitate şi avocatură oferă societăților private de oriunde suportul necesar pentru orice tip de activitate comercială. Comunicaţiile internaţionale sunt extrem de bine puse la punct fiind asigurate de compania Cable and Wireless (Seychelles) Limited, filială a Cable and Whreless PLC, Londra, ce realizează o comunicare extrem de facilă cu întreaga lume. Limbile oficiale sunt Engleza, Franceza şi Creola dar pentru afaceri este vorbită numai limba Engleză. Nu există nici o formă de control a transferurilor financiare, activitățile de afaceri fiind reglementate de Legea societăţilor comerciale din 1994, legislația fiind bazată în mare parte pe Common Law şi pe Codul Civil Francez. Nu există nici o obligaţie cu privire la publicarea situaţiilor financiare, dar firma trebuie să ţină o contabilitate din care să rezulte clar poziţia sa financiară. Numărul minim de acţionari este unul iar numărul minim de directori (administratori) este tot unul, care pot fi persoane fizice sau juridice. Acționarii și directorii pot fi de orice naţionalitate şi nu trebuie obligatoriu să fie rezidenți în Seychelles. Legat de capacitatea de exercițiu, o companie înmatriculată în Seychelles are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană fizică iar publicarea proprietarilor (acționarilor) nu este obligatorie.

Și totuși cum anume poți verifica un Offshore ?!

Problema paradisurilor fiscal sau așa numitele “găuri negre în privința finanțelor”, a fost readusă în discuție în Noiembrie 2008, în cea mai gravă perioadă a crizei financiare, la o reuniune a 17 țări organizată la Paris, la inițiativa Germaniei și Franței. Statele participante au cerut OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) să reactualizeze, până la mijlocul anului 2009, lista neagră a paradisurilor fiscale, la care Berlinul cerea adăugarea Elveției.

Ca şi în alte domenii, în privinţa operațiunilor financiare internaționale, România democrată a întârziat mult prea mult, tocmai în anul 1999 fiind înfinţată Unitatea de Informaţii Financiare a României (FIU), respectiv Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Ce s-a întâmplat în sistemul financiar românesc până la momentul aprobării “Legii nr. 656/07.12.2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălarii banilor” este greu de apreciat în mod real. Cum a putut funcţiona Piaţa de Capital ? Ce s-a întâmplat în sistemul bancar? Ce sume au fost spălate în paradisul România? Evident întrebări de genul acesta sunt nenumărate dar din păcate fără răspuns. Lipsa de voinţă şi interesele străine ale clasei politice româneşti au cedat probabil în anul 2002 numai presiunilor internaţionale, generate de evenimentele petrecute la 11 Septembrie 2001 pe teritoriul Statelor Unite. Legăturile organizaţiilor teroriste cu operaţiunile de spălare de bani au determinat după 11 Septembrie ample operaţiuni de combatere a acestui fenomen.

Astfel, în Aprilie 2006 prin Hotarârea Guvernului nr. 531 este aprobat şi “Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor” – instituţie de tip Financial Intelligence Unit (FIU), subordonată Guvernului şi Primului-ministru, specializată în prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi în instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism. Prin intermediul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, România a semnat mai multe memorandumuri de înţelegere privind cooperarea în schimbul de informaţii financiare legate de spălarea banilor cu instituţii similare din alte state precum: Argentina, Armenia, Australia, Bahrain, Barbados, Bermuda, Brazilia, British Virgin Islands, Bulgaria, Chile, Columbia, Egipt, Finlanda, Georgia, Guatemala, Guernsey, Honduras, India, Liberia, Panama, San Marino, Ucraina și multe altele.

Cele mai importante organizații internaționale de supraveghere și verificare a entităților offshore

The Egmont Group – Este un forum internaţional informal al unităţilor de informaţii financiare, adică organizaţii care primesc şi analizează rapoarte de tranzacţii suspecte din sectoarele financiare şi din alte domenii vulnerabile, în cadrul luptei împotriva spălării banilor. Scopul principal al grupului Egmont este stabilirea unei reţele de cooperare internaţionale pentru schimbul de experienţă şi de informaţii operative. În prezent, grupul numără 84 de membri, printre care şi România. www.egmontgroup.org

The Financial Action Task Force – Este un organism inter-guvernamental al cărui scop este promovarea şi dezvoltarea politicilor naţionale şi internaţionale de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. www.fatf-gafi.org

The Caribbean Financial Action Task Force – Este o organizaţie de treizeci de state din Bazinul Caraibe, care au fost de acord să pună în aplicare măsuri comune de combatere a spălării banilor. Planul de operare al CFATF a fost stabilit ca urmare a reuniuni convocate în Aruba, în mai 1990 şi Jamaica în noiembrie 1992. www.cfatf.org

Association of Certified Anti-Money Laundering Specialists – Este o organizaţie bazată pe statutul de membru, care serveşte drept platformă pentru dezvoltarea carierei profesionale într-o gamă largă de sectoare industriale a specialiştilor care luptă împotriva spălării banilor. Organizaţia oferă resurse pentru instituţiile financiare care ajută la identificarea, localizarea şi perfecţionarea specialiştilor în politici, proceduri şi reglementări privind controlul spălării banilor. www.acams.org

International Money Laundering Information Network - IMoLIN este o reţea de Internet specializată în asistarea guvernelor, organizaţiilor şi persoanelor fizice în lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. www.imolin.org

Offshore Group of Banking Supervisors – Grupul a fost format în octombrie 1980, la iniţiativa Comitetului de la Basel privind Supravegherea bancară, ca o asociaţie a autorităţilor relevante în jurisdicţii identificate la momentul respectiv drept “centre financiare offshore”, în scopul supravegherii băncilor şi a serviciilor financiare în primul rând angajate în activităţi transfrontaliere. Prima reuniune a Grupului Offshore a avut loc la Basel, când reprezentanţii unui număr de centre offshore s-au întâlnit cu membri ai Comitetului de la Basel. Propunerea de a forma un grup Offshore a fost salutată atunci de către toate părţile implicate. www.ogbs.net

Asia-Pacific Group on Money Laundering - Este un organism autonom de colaborare internaţională înfiinţat în 1997 în Bangkok, Tailanda, format din 38 de membri şi din observatori ai mai multor jurisdicţii internaţionale şi regionale. Unele dintre organizaţiile internaţionale care participa şi sprijină eforturile Grupului Asia-Pacific sunt FATF, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, Banca Asiatică de Dezvoltare, Grupul Egmont Financial Intelligence Units, APEC. www.apgml.org

Council of Europe - MONEYVAL – Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering Measures and the Financing of Terrorism (MONEYVAL) – Este fostul PC-R-EV şi a fost infiinţat în anul 1997. Această comisie întocmeşte rapoarte, evaluări şi totodată propune măsuri pentru contracararea spălării banilor în cadrul statelor member din Consiliul Europei. www.coe.int

International Criminal Police Organization – INTERPOL este cea mai mare organizaţie internaţională de poliţie, cu 188 de ţări membre. Înfinţat în anul 1923, Interpol facilitează activităţile poliţieneşti de cooperare transfrontalieră, sprijină şi asistă toate organizaţiile, autorităţile şi serviciile care au misiunea de a preveni sau de a combate activităţile criminale internaţionale. www.interpol.int

United Nations Office on Drugs and Crime Global Programme against Money Laundering, Proceeds of Crime and the Financing of Terrorism (GPML) – Unitatea de combatere a spălării banilor din cadrul Direcţiei Narcotice şi Criminalitate a Organizaţiei Naţiunilor Unite se ocupă de implementarea Programului Global împotriva spălării de bani (GPML), realizat în anul 1997 ca răspuns la mandatul dat de Convenţia din 1988 împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope. Unitatea mandatului a fost consolidată în 1998 de către Sesiunea Specială a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite care a extins activitate, dincolo de sfera atribuţiilor legate de droguri, la toate infracţiunile grave de criminalitate. www.unodc.org

Un material de Alex Budnaru



Voteaza articol
0

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (1 postat):

Kint Verbal on 08/09/2011 14:53:08
avatar
Articolul e un pic paranoic dar nu e rau, ce nu inteleg este... de ce ar vrea cineva sa ia, si sa mai si plateasca, scrisoarea destinata unui alt om?

Din punctul asta de vedere e bine - poate lumea invata ce inseamna confidentialitatea corespondentei si alta data nu-si mai baga nasul unde nu le fierbe oala.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat