Acasa | JUSTIŢIA | Terente din Ostrov

Terente din Ostrov


image Alin Argintaru, împreună cu soţia sa nelegitimă, în vremurile când se bucura de libertate

Judecătoria din Medgidia şi apoi Tribunalul Constanţa l-au trimis pe Alin Argintaru pentru opt ani în spatele gratiilor. Temutul infractor fusese descris, în rechizitoriul procurorului, ca un Terente care a terorizat zona Ostrovului cu sabia sa de panoplie, briceagul şi pistolul cu gaze. Mai mult, Terente de Ostrov îşi urmărea victimele, le hărţuia, le bătea în avans, iar în ziua hărăzită de el întreţinea raporturi sexuale neprotejate cu acestea, după ce le înfrângea voinţa punându-le pistolul la tâmplă, precum şi exercitând asupra lor presiune psihică.

”Inculpatul este cunoscut în zonă ca un om violent, cu un comportament rău şi de care oamenii se tem”, arată procurorul în prima sa frază din rechizitoriu.

Iar în referatul cu propunerea de arestare preventivă dovedeşte competenţe şi mai solide în privinţa psihologiei, sociologiei şi percepţiei publice:

”Datorită manifestărilor rezultate în urma unui mental extrem de periculos din punct de vedere socio-legal, inculpatul a început să îi considere pe oameni ca simple obiecte de folosit potrivit intereselor pe care le avea.

Acesta a început să răpească şi să violeze fete tinere, sub ameninţare, atât pentru a întreţine actul sexual propriu-zis, cât şi pentru a determina victimele faptelor sale să nu reclame.

Inculpatul se foloseşte de arme albe, arme de foc şi manifestă ceea ce, în limbaj plastic, se poate defini ca un tupeu formidabil.

Evoluţia mentalului infracţional al inculpatului l-a determinat ca în prezent respectivul să nu aibă nici o rezervă, să ia pur şi simplu fetele, ca obiect al dorinţei lui sexual-animalice, de pe stradă, de lângă prietenii lor sau din spaţii publice, apoi să le violeze”.

Violator în serie

Cazul Argintaru este cunoscut opiniei publice, încă din data de 11 octombrie 2007, când procurorul Teodor Niţă, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, a declarat la ştirile ProTv că l-a arestat preventiv, în baza mandatului emis de judecător, pe infractorul Argintaru, acuzat că ar fi violat şase tinere, însă lista putea fi mult mai amplă.

Capturarea acestui violator în serie este însă o poveste mult mai prozaică şi, prin detaliile ei, are menirea de a pune sub semnul întrebării corectitudinea demersurilor procurorului de caz.

Astfel, potrivit înscrisurilor existente la  dosarul penal al lui Argintaru, în ziua de 10 octombrie 2007, la orele după-amiezii, în comuna Ostrov din judeţul Constanţa s-a deplasat procurorul Teodor Niţă de la Medgidia, însoţit de şase agenţi de la Poliţia Băneasa.

Parchetul fusese sesizat în dimineaţa aceleiaşi zile de comiterea unor infracţiuni, în baza plângerilor penale depuse de către numitele Gheaţă Elena-Laura, Cântăbine Iordănica şi Vasilescu Zînica, contra lui Argintaru, prima pentru lovire şi alte ameninţări, celelalte două pentru lipsire de libertate şi viol.

În primă instanţă, procurorul a percheziţionat automobilul învinuitului, ridicând un pistol cu gloanţe şi un briceag.

Ulterior, deşi nu avea autorizaţie, procurorul a dispus şi percheziţia domiciliară la firma lui Argintaru, de unde a ridicat o sabie de panoplie.

Aici trebuie să facem paranteza de rigoare, ca să arătăm că acest Terente din Ostrov este de fapt un băiat deştept, are studii superioare, are una din cele 18 firme care activează în Ostrov, era mandatarul unui potent investitor imobiliar bucureştean, deţinea o solă de vie şi lucra altele în arendă, de şase ani avea o logodnică, iar de cinici ani locuia împreună cu aceasta în vila familiei Argintaru, arăta bine şi se deplasa în mod curent cu un automobil BMW, proprietatea firmei sale.

După toate semnele, ”violatorul în serie” avea posibilităţi enorme să-şi satisfacă nevoile sexuale animalice şi în alte moduri decât cu pistolul la tâmplă.

Revenind la firul faptelor, după ce a găsit pistolul, procurorul ar fi afirmat, potrivit familiei Argintaru şi unor martori, că îi va da 20 de ani de închisoare, pentru că băiatul are multe la activ: şi viol, şi lipsire de libertate, şi vătămare corporală, şi loviri… şi ”mai găsim noi”.

În doi timpi şi trei mişcări, procurorul a adunat toţi curioşii de pe stradă, i-a băgat în secţia de poliţie şi le-a luat declaraţii.

Din 30 de martori, 23 declară în favoarea lui Argintaru, iar mai târziu, în instanţă, 13 spun că au fost intimidaţi şi ameninţaţi de către procuror.

Cei mai mulţi dintre martori erau minori, neasistaţi de părinţii lor.

Firul faptelor din dosar

A doua zi, reţinutul Argintaru a devenit arestat preventiv, iar două din victimele dorinţelor lui animalice s-au internat de bună voie la nebuni, la Palazu Mare, unde au rămas timp de patru zile.

Când rechizitoriul a ajuns în instanţă, din lista de şase violate anunţată şi la ProTv mai rămăseseră doar trei, iar pe parcursul procesului una şi-a retras plângerea. Condamnarea penală a survenit la data de 19.03.2007.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a violat-o pe Cîntăbine Iordănica (16 ani) în data de 6.09.2006, în jurul orelor 21,30, când a lovit-o pe aceasta de faţă cu prietenul ei, a obligat-o să urce în maşina lui, după care a dus-o într-o zonă lăturalnică, aflată la graniţa cu Bulgaria şi a întreţinut un raport sexual total neprotejat în contra voinţei ei, sub ameninţarea pistolului şi a briceagului.

Violata a depus plângere penală abia pe 10 octombrie, după 34 de zile de la comiterea faptei, iar pe 12 octombrie s-a internat la Spitalul de Psihiatrie din Palazu Mare, în urma unei tentative suicidare prin tăierea venelor, descoperită de mama sa.

La dosar există un raport de medicină legală, însă acesta nu stabileşte existenţa violului, prin probe ADN sau urme de lichid seminal, fapt explicabil prin teroarea resimţită de violată, ci doar faptul că ”violata” a contactat trei boli venerice.

Instanţa mai reţine că în data de 20.09.2007, în jurul aceleiaşi ore fatidice 21,30, violatorul Argintaru ar fi năvălit într-o cameră a căminului internat al liceului din localitate, unde se găseau deja violata Cântăbine, împreună cu prietena ei Vasilescu Zînica (18 ani), pe care acesta le-ar fi luat la bătaie pe nepusă masă.

Cîntăbine a scăpat cu fuga, însă Vasilescu a fost urcată în maşina inculpatului, după care acesta ar fi tras două focuri de armă în aer. Ulterior ar fi condus-o pe noua lui victimă la sala de internet pe care o deţinea în localitate.

Aici ar fi lăsat-o în grija unui angajat, de faţă cu şase clienţi, din care patru erau poliţişti de frontieră, după care el ar fi plecat cu un alt poliţist să cumpere nişte vin din sat.

La întoarcere, noua victimă a fost condusă prin lovituri repetate în biroul violatorului, unde acesta i-ar fi smuls pantalonii de pe ea şi ar fi întreţinut un raport sexual total neprotejat sub ameninţarea pistolului.

Pe 12 octombrie, ”violata” a fost internată şi ea la nebuni, după ce şi-a pierdut cunoştinţa la momentul arestării violatorului.

Pe 14 noiembrie 2007, un certificat medico-legal stabilea că ”violata” contactase şi ea aceleaşi boli venerice ca şi prima victimă.

În sfârşit, instanţa de fond mai reţine că Gheaţă Elena (19 ani) a fost acostată de violator pe 2 octombrie 2006, în centrul comunei, acesta cerându-i să se întâlnească cu el.

La refuzul acesteia, Argintaru ar fi ameninţat-o cu bătaia, iar a doua zi şi-ar fi dus planul la împlinire, când a lovit-o cu pumnii şi palmele şi i-ar fi tras un ”şut în fund”. Deşi nici un martor nu a văzut violenţele, cumnata părţii vătămate arată că Argintaru ar fi ameninţat-o telefonic pe Gheaţă.

Nu există probe directe

Foarte interesant este modul în care instanţa de fond nu reţine nici una din apărările inculpatului, pe motiv că acestea nu concordă cu ansamblul probator.

În schimb, în probatoriul cu pricina totul este şubred, cusut cu aţă albă, ca pe vremea când procurorii construiau infracţiuni de drept comun pentru cazurile politice.

În acest sens, cele două violuri au fost reclamate după 34, respectiv 20 de zile, motiv pentru care şi procurorul recunoaşte că nu există probe ADN.

Nici un martor nu a văzut violurile. Nu există vătămare corporală, deşi instanţa reţine că violatele au fost bătute.

Cu toate acestea, există o condamnare pentru vătămare corporală, demonstrată de un certificat medico-legal care atestă tulburări de stres şi tendinţe suicidale, descoperite pentru prima dată în împrejurarea internării ”violatelor” la nebuni, imediat după arestarea violatorului.

În schimb, acelaşi medic legist a constatat că Argintaru nu a contactat bolile venerice ale celor două violate, deşi tot el îşi dă cu presupusul într-un act oficial de care depindea libertatea unui om că ”nu este exclus ca acesta să fi fost contaminat la momentul comiterii faptelor cu agenţi patogeni de tipul gonococ, mycoplasma, chlamydia şi bolile prin aceşti agenţi ptiologici se pot vindeca prin tratament cu antibiotice”.

Desigur, după aceeaşi logică, faptul că cerşetorul din colţ este sărac lipit pământului, nu exclude ca el să fi fost foarte bogat, dar să se fi tratat între timp.

După cum nu este exclus să fi avut pistol, iar acum să nu mai aibă, să fi ucis pe cineva, iar acum să nu mai ucidă şi toate inepţiile posibile de pe lumea asta.

Şi Adrian Năstase putea să fie preşedintele României, dar uite că nu este, iar în viaţă contează doar lucrurile care sunt, nu cele care ar putea să fie. În justiţie, acest ”e posibil” nu are chiar nici o valoare, prezumţiile fiind destinate altor domenii.

Cu toate acestea însă, în cazul Argintaru prezumţia legistului a făcut ca instanţa să respingă orice apărare a inculpatului, pe motiv că ar fi avut timp să se trateze.

Absurdul situaţiei nici nu mai trebuie demonstrat, de vreme ce singurele probe ştiinţifice existente în caz sunt de fapt extrem de neştiinţifice şi prezumtive.

Şi în procesele medievale au fost arşi oameni pe rug, atunci când semenii lor au dat declaraţii despre conduita lor de vrăjitori, ba chiar au mai văzut şi câte o pisică neagră, ceea ce înseamnă că se putea ca învinuiţii să fi întreţinut raporturi cu forţele întunericului.

Şi evreii au fost ucişi în lagărele naziste pentru că erau cunoscuţi drept oameni răi şi de aceea problemele de percepţie publică, de conduită generică, de profil psihologic sunt considerate irelevante prin alte părţi, acolo unde judecătorii îşi afirmă convingerea că mai bine ar fi să lase un infractor în libertate decât să trimită după gratii un om nevinovat.

Nici autorul acestui articol nu poate băga mâna în foc pentru inexistenţa violurilor, însă în aceeaşi postură trebuiau să se regăsească şi procurorul, şi judecătorii.

Ceea ce este totuşi cert şi de fapt singurul lucru care contează: nu există probe, deci juridic vorbind nu există infracţiune.

Cu toate acestea, condamnarea lui Argintaru a devenit definitivă, după ce Tribunalul Constanţa a respins în cadrul unei singure înfăţişări toate cererile inculpatului (tot în 2009, hotărârea a rămas şi irevocabilă – n.r.).

Cazul Fruvimed sau eficienţa procurorului Niţă

De remarcat în toată această poveste halucinantă este celeritatea dovedită de procuror, de a descinde la Ostrov în chiar ziua depunerii plângerilor penale, de a audia 30 de martori adunaţi de pe stradă, de a întocmi referatul cu propunerea de arestare preventivă şi de a obţine o hotărâre judecătorească în acest sens.

În aceeaşi perioadă, procurorul Niţă reuşise şi performanţa de a extinde urmărirea penală împotriva părţilor vătămate (reclamanţilor) din dosarul Fruvimed, de a executa o percheziţie urmată de o anchetare nocturnă, de a emite mandate de aducere de la prima citare (ab initio) şi de a interzice întregii conduceri legale a societăţii şi administratorului judiciar numit de instanţa de judecată să îşi desfăşoare activitatea.

După cinci zile de acte abuzive, procurorul a dispus începerea urmăririi penale împotriva conducerii societăţii şi a aprobat prin ordonanţă cererea unui terţ faţă de natura actului de sesizare, dar şi faţă de societate, pe numele său Samson Constantin, privind repunerea în situaţia anterioară de preşedinte al consiliului de administraţie şi de acţionar majoritar la SC Fruvimed Medgidia SA, deşi acesta nu a îndeplinit niciodată calităţile menţionate.

Astfel, potrivit datelor existente la registrul comerţului, Samson nu fusese niciodată preşedinte al consiliului de administraţie, iar pachetul majoritar de acţiuni era deţinut de Asociaţia PAS şi indisponibilizate în favoarea Ministerului Agriculturii, motiv pentru care niciodată nu puteau ajunge în posesia unei alte persoane, fie ea şi Samson, la data de referinţă invocată de procuror.

Pentru Niţă însă faptele nu au nici o valoare juridică, de vreme ce a inventat un pomelnic de infracţiuni, a luat câteva sute de declaraţii de la martori (de data asta majori, dar lipsiţi de orice educaţie juridică), după care a predat societatea către clientul său.

Şi, aşa cum se întâmplă de regulă în România, e de ajuns să arăţi ce nemernici erau patronii de la Fruvimed, ce animal era Argintaru, ca să justifici orice abuz judiciar.

Mai mult, acuzat fiind de celeritate suspectă în cazul Fruvimed, Niţă a ţinut să arate că acesta este stilul său de lucru, motiv pentru care a procedat identic la Ostrov.

© Adrian CÂRLESCU, 2008


Tag-uri:  

Voteaza articol
4.67

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (5 postat):

mariana on 28/06/2011 14:26:36
avatar
mai tia ramas putin si esi si sa vi sanatos cu familia ta
Thumbs Up Thumbs Down
0
hmm on 13/10/2011 14:54:58
avatar
sa moara-n chinuri, fute-m-as in gura lui de hamdicapat !!!
Thumbs Up Thumbs Down
0
on 22/02/2012 15:45:19
avatar
este foarte bine ca este la puscarie ,sa isi vada de familia lui nu sa faca pe smeul.mi/e mia propus dar nu am acceptat
Thumbs Up Thumbs Down
0
on 22/02/2012 15:48:30
avatar
sunt o fosta prietena/nu am dovezi dar alin este un nenorocit nu ar mai trebui sa iasa de unde este si familia lui este o mizerie.dupa fapta si rasplata tot facea el pe smeul
Thumbs Up Thumbs Down
0
ahhh on 08/03/2017 01:17:09
avatar
Uuuu puscarias inputit
Thumbs Up Thumbs Down
0
Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat