Acasa | DOSARE | NEM TUDOM CODUL MUNCII! UDMR-istului Bălan de la Aeroportul Kogalniceanu mănâncă sindicate pe pâine

NEM TUDOM CODUL MUNCII! UDMR-istului Bălan de la Aeroportul Kogalniceanu mănâncă sindicate pe pâine


image

În virtutea faptului ca a fost numit fara respectarea conditiilor legale la conducerea Aeroportului International Mihail Kogalniceanu, directorul Corneliu Balan si-a permis înca de la instalarea în functie sa eludeze cadrul legal specific relatiilor de munca.

Fostul inginer de la Fabrica de Suruburi din catunul Anghel Saligny a surubarit activitatea sindicala a angajatilor, prin concedierea primului lider, iar mai nou prin interzicerea activitatilor sindicale.

Pentru a-si proba vocatia de dictator, Balan a încalcat dispozitiile contractului colectiv de munca  în privinta salarizarii si a dispus sa nu se mai opreasca pe statele de plata cotizatiile membrilor sindicali.

Desi abuzurile comise ar fi trebuit de mult sa conduca la rezilierea contractului de management si la eliberarea din functie, Balan se bucura în continuare de sprijinul politic al guvernului PNL – UDMR.

La împartirea ciolanului între formatiunile componente ale primului guvern Tariceanu, Aeroportul International Mihail Kogalniceanu Constanta a fost atribuit prin algoritm Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Formatiunea condusa de Marko Bela l-a desemnat pentru ocuparea postului de presedinte al Consiliului de Administratie - director general pe inginerul Corneliu Balan, român sadea, dar prieten la catarama al consulului onorific al Ungariei la Constanta, Francisc Palosi. 

Cum de la ingenioasele planuri de relansare a aeroportului constantean nu puteau lipsi nici liberalii, în functia de cenzor al societatii a fost numita Vasilica Mihai, directoarea Directiei Generale a Finantelor Publice Constanta.

În ambele cazuri, numirile nu au tinut cont de prevederile legale: lipsa calificarilor si experientei profesionale în cazul directorului general si incompatibilitatea cu functia publica a cenzorului.

Cu toate acestea, cei doi continua si la momentul de fata sa se bucure de toate prerogativele, compasiunea reciproca stabilita odata cu nimirea ilegala transformându-se în timp în complicitate la acoperirea altor aspecte de eludare a prevederilor legale.

Prima mişcare: concedierea liderului sindical

În lipsa cunostintelor tehnice de specialitate, noul manager al aeroportului a strâns legatura cu directorul operational Titus Cazacu, orchestrând eliminarea din societate a liderului de sindicat Petre Gherman si a sefului serviciului de reglementari Adrian Gavrila, oponentii acestuia.

Desi lucra la aeroport de 28 de ani, Gavrila s-a pomenit cu o noua fisa a postului, în care au fost prinse special calificari pe care nu le avea. Desi Codul Muncii interzice concedierea liderilor sindicali, Gherman a fost dat afara în doi timpi si trei miscari.

Fostul lider a initiat un litigiu de munca, solicitând reîncadrarea, si a câstigat procesul pe fond, însa directorul Balan tergiverseaza punerea în executare a hotarârii judecatoresti, pe motivul promovarii recursului.

Adrian Gavrila a fost determinat sa-si depuna demisia, dupa ce biroul sau a fost repartizat altor activitati, iar el a fost închesuit într-o încapere ostila, împreuna cu zece muncitori.

Diplomele si calitatile de exceptie l-au determinat pe Gavrila sa se orienteze spre alte orizonturi, unde specialistii sunt respectati si promovati.

”Bă băieţi, eu mănânc sindicate pe pâine !”

Ramas fara lider, Sindicatul Liber al aeroportului si-a ales un nou comitet de conducere format din Emanuel Roiu (presedinte), Loredan Enuta (vicepresedinte), Cristian Fotu, Gabriel Boldea si Sandu Ilie (membri).

La prima întâlnire cu directorul general, acesta le-a spus pe sleau: ”Ba baieti, eu manânc sindicate pe pâine!”. Si ca amenintarea sa devina efectiva, Balan a trecut la actiune.

În prima instanta, a dispus ca pe statele de plata sa nu se mai retina cotizatia membrilor de sindicat.

Masura punitiva a fost mentinuta din octombrie 2006 pâna în aprilie 2007, când Balan a acceptat sa revina la cadrul legal doar în urma presiunilor exercitate de Federatia Aerostar, de Inspectoratul Teritorial de Munca din Constanta si chiar de Ministerul Transporturilor.

Si de aceasta data, însa, legea a fost aplicata cu o jumatate de masura, în sensul ca directorul general le-a impus sindicalistilor sa întocmeasca cereri scrise pentru oprirea cotizatiei pe statul de plata, supuse aprobarii sale.

În mod cât se poate de vadit, masura era menita a îngradi activitatea sindicala, doar cei mai curajosi angajati îndraznind sa-si asume riscurile unei opozitii fata de mâncatorul de sindicate pe pâine.

Prigoana sindicală

Abuzuri similare au avut loc în perioada 6 decembrie 2006 – 15 iunie 2007, când Balan a tergiversat încheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Înca de la debutul negocierilor, directorul general i-a amenintat pe membrii comisiei paritale numite de sindicat ca poate oricând sa externalizeze serviciile, ca sa-i lase fara locuri de munca.

Mai mult, noul lider de sindicat a fost plimbat prin cinci birouri, primind noi si noi atributii, pentru a fi expus cu buna intentie riscului de a gresi.

În perioada de negocieri, directorul general si-a permis sa diminueze salariile unor angajati, sub limitele înscrise în vechiul contract colectiv, care trebuia, potrivit prevederilor legale, sa se aplice pâna la încheierea noului contract.

În aceste conditii, la sesizarea sindicalistilor, Inspectoratul Teritorial de Munca din Constanta a efectuat un control la aeroport, amendându-l personal pe directorul Balan pentru tergiversarea încheierii noului contract colectiv de munca.

La sesizarea Federatiei Aerostar, Ministerul Transporturilor a dispus la rândul sau un control la aeroport.

Potrivit raportului întocmit în 12.06.2007 de Directia Monitorizare si Control din cadrul ministerului, Balan nu îndeplineste cerintele minime de ocupare a postului de director general si a încalcat Legea 54/2003 neaceptând reprezentantii sindicatului la sedintele Consiliului de Administratie.

În finalul raportului, comisia de control mentioneaza esecul medierii conflictului existent între conducerea aeroportului si sindicat, opiniind (sic!) ca încheierea contractului colectiv de munca este imperios necesara.

Doar sub aceste presiuni, Balan a acceptat încheierea contractului.

Interzicerea şedinţelor de sindicat

”Ce, ba, m-ati turnat la minister? Lasa ca v-arat eu voua!” – a tunat Balan într-o duminica dimineata catre unul din membrii comitetului sindical.

Noua amenintare a devenit si ea efectiva, dupa ce directorul general a refuzat oprirea pe statele de plata a contributiilor de 0,6% din salariu datorat de angajatii nemembri ai sindicatului pentru încheierea contractului colectiv de munca.

Mai mult, Balan a dispus ca încaperea repartizata sindicatului sa fie folosita de societate în scop de birou. Ramasi fara sediu, sindicalistii au solicitat repartizarea unei sali de conferinte, în vederea desfasurarii Adunarii Generale a Membrilor, în data de 27 august a.c.

Pe cererea înregistrata sub numarul 5207/24.08.2007 în registrul societatii, directorul Balan a mazgalit urmatorul text: ”Nu se aproba tinerea de sedinte de sindicat în aerogara”. Nici o motivatie a refuzului, nici un temei legal... doar un act de vointa unilateral, impus dictatorial de ”specialistul” UDMR-ului.

”Nem tudom Codul Muncii” – ar putea spune Corneliu Balan, desi necunoastere limbii si legilor românesti nu exonereaza de raspunderea penala si civila pe nimeni.

Bălan a şurubărit şi privatizarea magazinului Tomis

Mâncatorul de sindicate pe pâine are o carte de vizita foarte interesanta.

Fost director al fabricii de suruburi din localitatea Anghel Saligny, demis la presiunea angajatilor, Corneliu Balan a fost propulsat într-o functie de director al Fondului Proprietatii de Stat, sub guvernarea CDR.

Din aceasta postura, Balan a pus umarul la privatizarea SC Tomis SA în favoarea firmei cipriote Ptelia Company Limited, detinuta de miliardarii Sammy si Eyal Ofer.

În presa vremii au fost publicate mai multe materiale care atesta caracterul fraudulos al încheierii contractului de privatizare.

Astfel, potrivit semnalelor citate, Tomis SA a fost privatizata la o valoare mai mica decât cea a marfurilor aflate pe stoc.

FPS a acceptat chiar returnarea unei parti din suma încasata, dupa ce Ptelia Company Ltd. a reclamat inexistenta unor obiecte de patrimoniu înscrise dolosiv în contractul de privatizare.

Potrivit speculatiilor din presa vremii, compania cipriota nici macar nu era înfiintata legal în momentul semnarii contractului de privatizare, însa acest aspect nu poate fi verificat decât de organele competente, daca mai exista interesul necesar.

© Adrian Carlescu, 2007


Tag-uri:  

Voteaza articol
0

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat