Acasa | DOSARE | Dinu Patriciu şi „conturile lui Ceauşescu”

Dinu Patriciu şi „conturile lui Ceauşescu”


image upa demararea programului de privatizare în masa sub guvernul Nicolae Vacaroiu, actiunile Rompetrol au fost distribuite catre FPS (70%) si FPP (30%). În anul 1994, societatea a fost privatizata prin metoda Mebo participatiile FPS si FPP reducându-se la 15

Prietenul premierului Tariceanu a privatizat reteaua externa de petrol si gaze a fostei Securitati. Rompetrol este unul din cele mai cunoscute branduri românesti, din grupul de firme controlat de Dinu Patriciu facând parte 31 de companii cu sediul în România, Rusia, Ucraina, Georgia, Moldova, Kazahstan, Irak, Bulgaria, Albania, Ecuador, Franta, Elvetia si Olanda. Istoria acestei marci de prestigiu nu începe însa cu Dinu Patriciu, ci cu Directia de Informatii Externe, cu baietii cu ochi albastri din comertul exterior dirijat de fosta politie politica din regimul comunist. În aceste conditii exista suspiciunea ca o parte din banii care stau la baza imperiului construit de Patriciu reprezinta o parte din ceea ce în vulgata trece sub denumirea total inexacta de „conturile lui Ceausescu”. Conturile, adica lichiditatile, activele si creantele externe acumulate de fostele întreprinderi de comert exterior (ICE), asa cum a fost si Rompetrol. La momentul privatizarii, Rompetrol avea de recuperat peste 250 de milioane de dolari.

Întreprinderea de cooperare economica cu strainatatea în domeniul petrolului si gazelor „Rompetrol” a fost înfiintata în anul 1974, în vederea exportului de know-how românesc în statele în curs de dezvoltare din orientul mijlociu si america latina. În anii 70, miza proiectului s-a reflectat si în mediatizarea frecventa în saptamânalul Flacara condus de Adrian Paunescu a lucrarilor de mare anvergura derulate de statul român sub aceasta umbrela în Liban, Egipt sau Yemen. În anii 80, subiectul a devenit tabu, mai ales dupa reorganizarea companiei sub denumirea „Întreprinderea de comert exterior si cooperare economica Rompetrol – Geomin” si lansarea acesteia în cele mai spectaculoase investitii în regim joint-venture cu alte companii din tarile prietene.

Umbra lui Caraman

Aceasta activitate externa a constituit o preocupare de prim rang si dupa revolutie, mai ales ca una din primele griji ale Consiliului Frontului Salvarii Nationale a fost aceea de emitere a unui decret-lege datând din 8 februarie 1990 dar aplicat retroactiv, în pofida tuturor principiilor de drept, de la 1 ianuarie 1990, cu referire la salarizarea personalului trimis în strainatate pentru realizarea de obiective si lucrari (D.L. 79/1990). În aceleasi vremuri marcate de mitinguri de strada si lupte de gherila cu minerii, guvernul Roman a adoptat o hotarâre, pe 10 ianuarie 1990, privind înfiintarea, în conformitate cu noua legislatie, a societatii comerciale Rompetrol SA dupa divizarea facuta în tacere la fosta ICE Rompetrol-Geomin, la initiativa fostului sef al SIE din acea perioada, Mihai Caraman. Noua societate a preluat de la fosta ICE o participatie evaluata la 29,1 milioane de lei, dar si un aport, de 261,8 milioane de lei, de la Petrom RA. Dupa demararea programului de privatizare în masa sub guvernul Nicolae Vacaroiu, actiunile Rompetrol au fost distribuite catre FPS (70%) si FPP (30%). În anul 1994, societatea a fost privatizata prin metoda Mebo participatiile FPS si FPP reducându-se la 15, respectiv 5 procente, diferenta de 80% fiind adjudecata de 222 de salariati.

Umbra lui Patriciu

În august 1998, firma SG International SRL, detinuta de Dinu Patriciu si Sorin Marin, a cumparat de la actionarii persoane fizice 18% din actiunile Rompetrol pentru aproximativ 350.000 de dolari. Autoritatea de control în domeniul tranzactiilor de acest timp, respectiv CNVM-ul, nu si-a dat acordul, desi avea obligatia legala sa supervizeze achizitia, abtinându-se totodata si de la orice control. Iar un control se impunea, de vreme ce firma lui Patriciu si Marin nu-si achitase obligatiile de plata catre bugetul de stat, probabil tocmai pentru a cumpara pe banii statului o companie de stat, în buna maniera postrevolutionara. Acelasi CNVM se abtinuse în exercitarea prerogativelor legale si în cazul unei tranzactii paralele derulata de alt controversat om de afaceri, respectiv Sorin Ovidiu Vântu, în scopul camuflarii intentiei reale a operatiunii.

Asa se face ca, în octombrie 1998, Vântu a vândut catre SRL-ul lui Patriciu un alt procent de 11% din actiunile Rompetrol. Dobândind complicitatea FPS si SIF Muntenia (succesoarea FPP), Dinu Patriciu si-a rezervat si functia de presedinte al Consiliului de Administratie al Rompetrol SA, postura din care a modificat statutul de functionare al societatii, în vederea accesului la activele fiscale. Sa mai spunem ca Rompetrolul ajuns pe mâna lui Patriciu avea de recuperat creante de peste 250 de milioane de dolari din perioada de activitate de sub bagheta magica a Directiei de Informatii Externe. La finalul procesului, mai exact în anul 2000, puterea PNTCD - PNL a abrogat toate actele normative secrete din perioada comunista, printre care si unele care atestau existenta creantelor acumulate de Rompetrol.

Dezvaluirile lui Ioan Talpes

Un element extrem de interesant în explicarea întregului concurs de împrejurari l-ar putea constitui recenta declaratie a lui Ioan Talpes, cel care i-a succedat în anul 1992 lui Mihai Caraman la conducerea Serviciului de Informatii Externe. Potrivit lui Talpes, Patriciu se cunoaste cu fostul sef al retelei care a infiltrat spioni la NATO în vechiul regim, pentru Securitate si KGB, omul de legatura al celor doi fiind un personaj caruia Talpes i-a pronuntat doar doar prima silaba din nume: Ta... Sa mai spunem ca Talpes a lasat sa se înteleaga ca o parte din structura economica externa coordonata de DIE a fost aranjata în vederea preluarii de catre Mihai Caraman, în anii 1990-1992, când a detinut functia de sef al Serviciului de Informatii Externe (succesorul DIE), piesa de maxima rezistenta, respectiv Rompetrol, fiind rezervata cunoscutului sau Dinu Patriciu. Daca dezvaluirile lui Talpes au o baza reala, atunci chiar nu este greu de înteles politica guvernului Tariceanu de stingere a creantelor externe prin înfiintarea Fondului Proprietatea.

© Adrian Carlescu, 2007


Tag-uri:  

Voteaza articol
5.00

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat