Acasa | DOSARE | Şantaj şi concedieri cu japca, la Rompetrol Rafinare

Şantaj şi concedieri cu japca, la Rompetrol Rafinare


Imediat dupa implinirea celor cinci ani de la preluarea rafinariei Petromidia, Dinu Patriciu a dispus concedierea a 350 de angajati. Sefa de personal care gasise cu greu 150 de tapi ispasitori a fost data afara pe loc. In locul ei au venit doua specialiste in resurse umane de la Rompetrol Bucuresti, care au definitivat listele fara nici un criteriu uman, dupa care i-au santajat pe oameni sa semneze desfacerea contractelor de munca prin acordul partilor. Desi au strans semnaturi pentru declansarea unui protest, sindicalistii au renuntat la orice demers; liderul Petre Tancau gestioneaza perfect criza de la volanul unui autoturism nou, inscriptionat cu sigla Rompetrol.

In ciuda imaginii sale publice, pe care si-a construit-o platind o armata de ziaristi, Dinu Patriciu si-a dat arama pe fata. In ziua in care se faceau cinci ani de la preluarea rafinariei Petromidia, acesta a dispus concedierea a 350 de salariati. Subit, magnatul uitase toate predicile despre cel mai mare contribuabil, cele mai mari salarii sau singura sursa de prosperitate a orasului Navodari. Vorbele mari spuse in trecut tradeaza in acest personaj controversat o atitudine de dispret suveran fata de ceilalti: prostimea. In predicile sale, personajul nostru mintise venal, la fel ca in cazul manipularii bursei.

Degetele lui Patriciu

Angajatii pe care i-a mostenit la Petromidia, de la privatizare, ii cunosteau insa caracterul si planurile. In cinci ani, desi castiga de pe urma lor cate zece milioane de dolari curati pe luna, nu le-a marit salariile cu nici un sfant. A facut, totusi, o inginerie ca sa prosteasca angajatii, dar mai ales opinia publica: a inclus in salarii primele de Pasti si Craciun, sporurile de toxicitate, bonurile de benzina si celelalte facilitati obtinute de sindicat de la fostul proprietar, statul roman. Fara sa bage nici un leu in plus, Patriciu si-a construit un argument care i-a intretinut o imagine excelenta, aceea de bun platitor, de patron care isi omeneste si respecta angajatii. In realitate, nimic nu este mai fals. Angajatii sai au inteles bine raporturile create. Mai in gluma, mai de necaz, s-au multumit sa boteze cele doua coloane gigantice vopsite in galben si gri si inscriptionate cu sigla Rompetrol, care se vad de la zeci de kilometri departare. Le-au zis: „degetele lui Patriciu”. Evident, unul de la drepta, altul de la stanga. La fel de evident, tocmai degetele cu semnificatie universala, dar atat de specific romaneasca...

A fost concediata, pentru ca nu a concediat destul

In urma cu o luna, acelasi Dinu Patriciu a dispus concedierea a 348 de oameni. Motivatia gestului, care a fost aruncata prin instalatii de agentii patronatului, ar fi fost aceea a desfiintarii unor posturi, datorita investitiei intr-un tablou de comanda care facea inutila salarizarea electricienilor. Numai ca posturile in cauza nu sunt tocmai 348, ci doar o suta. Sefa serviciului personal de la Rompetrol Rafinare a fost insarcinata insa sa intocmeasca lista cu 348 de tapi ispasitori. Cum acesteia i-a scapat orice ratiune a numarului in cauza, dar mai ales datorita evidentelor demonstrate de sefii de sectii care au aratat ca nu-si pot desfasura activitatea cu mai putini oameni, in cele din urma lista sefei de personal a cuprins doar 150 de nume. In aceeasi zi in care a transmis lista pe fax, la Bucuresti, i s-a cerut sa semneze pentru incetarea contractului de munca prin acordul partilor. In doar cateva minute, a fost data afara ca o masea stricata. Sarcina de a scapa de angajati a fost preluata a doua zi de doua specialiste in resurse umane, trimise de la Bucuresti sa impuna argumentul sefului cel mare.

„Tu, tu si tu – afara!”

In doar cateva zile, listele erau terminate. Nici macar nu au mai fost necesare criteriile pe care, dintr-un scrupul de constiinta, fosta sefa de personal le crease. Aceasta gandise tot felul de sisteme de penalizare, de bile negre, pe care salariatii sa le acumuleze, astfel incat patronatul sa aiba un ascendent moral si un argument, fie el si palid, in momentul in care va proceda la concedieri masive. In mod evident, scrupulele in cauza au creat si mici abuzuri. De pilda, in zilele de Pasti, angajatii din ture au fost supusi, fara exceptie, la testul de detectare a concentratiei de alcool in aerul expirat, fiind umiliti si pusi intr-o situatie absolut degradanta, interzisa de altfel, sub sanctiunea unor daune, si de Codul Muncii. La fel de degradant este si faptul ca listele intocmite de cele doua specialiste de la Bucuresti nu au avut la baza, pana la urma, nici un criteriu rational si unitar. Intr-o maniera absurda si discretionara, de genul: „tu, tu si tu – afara!” pe lista au fost inghesuite 348 de nume.

Santaj si spaga

Oamenii au fost chemati la birouri si li s-a cerut sa semneze pentru desfacerea contractelor de munca prin acordul partilor. Acestia au fost santajati si mituiti, dupa ce li s-a explicat, in termeni foarte duri, ca daca Patriciu vrea, pot ei sa stea si in cap ca nu se face altfel. Ba chiar ca, daca nu semneaza, se vor organiza teste extrem de dure pe care nu le vor trece, ca li se va vana orice greseala si ca vor sfarsi, in cele din urma, tot in somaj, dar probabil si cu ceva datorii/daune catre Rompetrol. Dupa santaj, angajatii de pe liste au fost pusi sa aleaga intre cinci si opt salarii compensatorii. Cinci - cat spune legea, in cazul in care desfacerea contractului de munca este initiata si motivata de angajator. Opt – cele cinci salarii legale, plus o spaga de trei salarii de la magnatul Dinu Patriciu, pentru cei care urmau sa semneze cu acordul partilor. Peste doua sute de oameni s-au lasat santajati si mituiti, parasind pentru totdeauna rafinaria in care lucrasera poate si o viata. Aproximativ o suta continua sa lucreze pe platforma. In fata indarjirii oamenilor, patronatul nu a indraznit sa-i oblige la cinci salarii compensatorii si inca nici la testele absurde si vanatoarea de greseli imputabile.

Magnatul Tancau de la sindicat, sluga magnatului Patriciu

Este de remarcat faptul ca indarjitii nu au pe nimeni drept sprijin. In perioada in care se intocmeau primele liste, liderii de sindicat din sectii au strans semnaturi pentru declansarea unui miting de protest in fata pavilionului administrativ. Miscarea de protest nu a mai avut loc, iar acum ar fi absolut jenanta si tardiva. In schimb, aceiasi lideri se justifica in fata colegilor de munca prin faptul ca nu au fost suficiente semnaturi si ca s-a obtinut promisiunea unei majorari salariale de 5 procente (dintr-o solicitare de 30%) pentru cei care au scapat de „executie”. Prima marire salariala pe care o va face Patriciu de cand a preluat rafinaria va veni, insa, abia din toamna.

Liderul cel mare de la sindicat, Petre Petrea Tancau, nu a schitat nici un gest in toata aceasta desfasurare de ostilitati. Din autoturismul nou, inscriptionat cu sigla Rompetrol, pe care il conduce in ultima vreme, a gestionat perfect criza prin telefonul mobil. La final a obtinut exact praful de pe toba pentru oamenii din cotizatiile carora isi castiga leafa. Astfel incat intreaga poveste se destrama in cazul sau intr-o dilema vesnica: ori nu-l duce capul, ori e corupt pana in maduva oaselor! La ce afaceri invarte, la terenurile pe care le are pe malul marii, nu s-ar spune ca nu-l duce capul, mai ales ca a facut totul, oficial, dintr-un salariu amarat si o indemnizatie de consilier local.

© Adrian Carlescu, 2006


Tag-uri:  

Voteaza articol
0

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat